Ea e o tipă..o piţipoancă vreau să zic.

Aici era fiţoasă.

Iar aici a pus un biet animal pe ea. Ha!

Pe 30 şi 31 ianuarie 2010 s-a desfăşurat marele concurs de frumuseţe al iubiţilor noştri compatrioţi de etnie rromă. Nu vă bucuraţi degeaba, titlul l-am pus aşa, fără motiv, ca o dorinţă să zic aşa :)

De ce nu se găseşte un om deştept şi de treabă să-mi îndeplinească dorinţa?

Am tot văzut prin blogosferă acest premiu de Scriitor Superior. O iniţiativă de lăudat, un mod de apreciere a blogurilor.

L-am primit şi eu din partea Freyjei, Alexandrei, a lui eu’s M şi a lui Adrian Bărbat. Vă mulţumesc!

Nu voi da premiul mai departe, deoarece e greu să fac o diferenţiere.

LE: am mai primit premiul şi din partea lui Memi şi Sulu.

mersi! :)

Eu când am zis că România e în Europa doar cu numele, nu m-aţi crezut. Acum când zice şi Băse că România nu s-a integrat, tot eu sunt nebun?

Cum să fim integraţi dacă la noi încă îţi dă în cap un sălbatic pe stradă doar pentru că e el mare bivol?!

Oamenii îşi pierd locurile de muncă..că deh, e criză!

Alţi oameni nu au ce face după ce termină facultatea, deşi numai ei ştiu cât au tras pentru asta… Şi totuşi, după facultate, ce fac? - Vând haine în mall..asta dacă au noroc şi nu stau în piaţă la tarabă.

Eu eram revoltat, că nu înţelegeam de ce nu stau tinerii cu perspective în ţara lor. Nu le găseam spiritul naţionalist. Dar ce să facă aici? La noi, doar prostia este pusă în valoare.. EBA, Marean, cocalarii, piţipoancele, blogării rataţi, sunt doar câteva exemple din gama variată oferită de ţara noastră.

Mutu! Iar e drogat Mutu?! Erau nişte…băieţi, ca să zic aşa (unul din ei, un mare ratat), care tot săreau în apărarea lui Mutu când am scris într-un post cu ceva timp în urmă, că nu-mi convine porecla lui - Briliantul. Ei bine, iar am avut dreptate. E doar un fotbalist fiţos şi român. Român pentru că, după ce mai avut probleme cu drogurile, pierzând 7 luni de fotbal, acum a fost din nou depistat pozitiv. Ce deducem din asta? :)

Să sperăm totuşi că doctorul va lua vina asupra lui, iar Mutu să scape de data asta; deşi nu ştiu cât de mult merită. :)

Dacă tot am zis că-mi fac ţară, mă gândesc că-mi trebuie şi oameni care să mă ajute la conducerea ei. Şi organigrama va fi cam aşa:

- Prim-ministru: Sulu

- Consiliere: Ada şi Freyja

- Redactori ai Monitorului Oficial: Marius Ola şi Florin Puşcaş

- Ministru de Externe: Memi

- Ministru de Interne: Adrian Bărbat

- Traficant de hituri şi idei bune: Teo cu Bogdan DJ

- Ministrul de Mediu: Sorin (care reciclează toate ideile pierdute :D )

- Director al CNA: Babilon (n-o să vedeţi cenzură la noi în ţară :) )

- Ministerul Modei: Fashion Girls

- Armata

- Ziar pentru vedete: Ca-can

- Avem şi zeu: Zamolxis

Dar ce nume îi punem? :D

“Bucuria e reflexul psihic al purei existenţe - al unei existenţe ce nu-i capabilă decât de ea însăşi.”

Aş putea să fiu mulţumit? Nu, ă? Aşa ziceam şi eu.  Kelemen vrea preşedinte, Salam vrea la Eurovision, criza nu mai dispare (dacă s-a instalat vreodată), zoso e ofticat şi îmi dă ban (nu că aş suferi prea mult..), irascibil sunt, prost îmi merge, de nins, ninge, timpul trece…repede. Mi se aşterne pe faţă un zâmbet de prost şi…atât.

Mă cuprinde o frică. Şi nu e cea de moarte, ci e cea de traiul prost. Totul începe să pară parcă scos dintr-un scenariu al unui film de groază combinat cu o dramă parodiată.

Dar m-am decis! Îmi fac ţară şi emigrez. Şi nu pentru că nu mi-ar plăcea România. Dar când nu eşti respectat, poţi să respecţi? Eu nu.

Dacă tot am fost jucător de triburi în tinereţe, m-am gândit ca ţara mea să arate aşa:

Aş avea tot ce-mi trebuie…saleuri, suc, filme pentru băieţi :)

PS: Îmi strâng armata şi voi elibera România. Să mă votaţi!

Piţipoanca străină vs. Piţipoanca băşinoasă băştinaşă

ia uite cum pupă el oglinda..

Am tot auzit în ultimul timp că printre participanţii la preselecţia Eurovision se numără şi manelistul Florin Salam. Zeul ţiganilor (şi al unei bune părţi din românii analfabeţi) s-a decis că vrea să reprezinte România la marele concurs muzical internaţional. Clar, ne ducem dracu’. Mai întâi Kelemen ăla a vrut să ne fie preşedinte, iar acum, lăutarul din beci, Salam, vrea să ne facă de râs prin Europa cu super-vocea sa manelistică. Şi vrea să o facă şi în engleză. Cu două melodii chiar. Cum va face acest lucru, nu pot şi nici nu vreau să-mi închipui. Mă întreb dacă ştie să citească bine… că probabil are clase, câte are trenul.

Cotidianul Libertatea ne informează că printre iubitorii muzicii lui Florin Salam se numără politicianul Mădălin Voicu şi fotbalistul Marius Niculae, aşadar, ne putem da seama şi de cultura acestora.

Dar staţi! Salam are şi funcţie. El este vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor, Muzicanţilor şi Lăutarilor Romi din Romania. Invidiaţi-l!

Dacă, printr-o minune, reuşeşte să treacă de preliminarii şi ajunge la Eurovision, va avea ocazia să-şi mărească numărul de fani şi potenţiali clienţi, având în vedere că există cocalari peste tot.

Nu va trece mult timp şi ne vom trezi cu Fernando, că vrea şi el să participe. Ce, doar Salam poate?

Cât tupeu!

ceva legături  între ţigănaşii noştri şi $mek3ry ăştia?

traducere: “eu şi peştele meu”

În această săptămână, protagonista rubricii «Interviul săptămânii» este Ioana-Cătălina Popa. Studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, Cati spune că este o fire romantică, plină de viaţă. Este nouă în blogosferă, a intrat «în joc» cu premisa « nu am nimic de pierdut dacă încerc », şi vede în acest fenomen un circuit de informaţii, dar şi un loc unde poţi cunoaşte oameni noi, cu laturile lor pozitive şi negative.

Pentru început, te rog să ne spui câte ceva despre tine.

Eşti nouă în lumea blogging-ului, ce te-a făcut să-ţi lansezi un blog?

Până acum ai interacţionat cu blogosfera românească? Cum ţi se pare?

Citeste tot.. »

“Singurul lucru care nu respectă regula majorităţii este conştiinţa unei persoane.”

Vă mai aduceţi aminte de Eminescu? Da…moldoveanul ăla prost care a devenit poetul naţional al României. Ei bine, astăzi, 15 ianuarie 2010, se împlinesc 160 de ani de la naşterea sa. Probabil mulţi ştiţi deja acest lucru, dar la fel de probabil, sunt şi persoane care nu-şi încarcă memoria cu astfel de banalităţi. Cum era normal în România, au apărut fel şi fel de păreri, cum că s-ar fi născut la 14 sau 20 decembrie 1849. Dar până la urmă, data e simbolică.

În mod surprinzător, la mai bine de 120 de ani de la moartea poetului şi gân­di­to­rului naţional, nu se cunosc încă multe detalii privind viaţa sau moartea sa. Mulţi îl ştiu doar ca poet, însă Mihai Eminescu a fost mai mult de atât. Cariera sa publicistică a fost cel puţin la fel de importantă. El acoperă perioada Războiului de Independenţă din 1877-1878, a proclamării Independenţei din 9-10 mai 1877, a satisfacerii condiţiilor impuse de Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878 pentru recunoaşterea independenţei şi proclamarea Regatului României în 1881. Pe lângă aceste evenimente politice şi sociale majore, el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societăţii româneşti din acea perioadă: răscumpărarea căilor ferate, politica externă, noua Constituţie din 1866 şi legea electorală votată în acelaşi an, bugetul României, înfiinţarea Băncii Naţionale în anul 1880, inamovibilitatea magistraţilor şi multe altele.

Alţii spun că a murit de sifilis, sau că ar fi înnebunit… nici vorbă de aşa ceva. Eminescu a fost o victimă politică. Deranja. Spiritul său naţionalist l-a făcut să critice Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei şi să devină intransigent faţă de politica asupritoare a imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar, iar aceste lucruri l-au făcut să devină incomod pentru unele grupuri de interese.

Astfel a început chinul pentru Eminescu. Este internat forţat la un ospiciu şi i s-a inventat povestea unei boli venerice - sifilisul. I-a fost administrat un aşa-zis tratament, în realitate fiind otrăvit cu mercur şi maltratat.

Moare la data de 15 iunie 1889 în sanatoriul doctorului Alexandru Şuţu. În urma unei autopsii (care există în arhiva Academiei Române), s-a constatat că greutatea creierului său era de 1495 grame, fiind, deci, imposibil să fi suferit de sifilis - boală care distruge materia cerebrală.

Din păcate, există şi astăzi acuzaţii grave la adresa lui Eminescu, venite însă din partea unor anti-români penibili, dornici de a fi băgaţi în seamă.

“Istoria ne învaţă că vinovăţia mai mare e a aceluia ce n-a împiedicat decât a celui ce a făcut.”

AS: Dacă ar fi să-mi compar activitatea din ultimul timp cu ploaia, aş putea spune că sunt în mijlocul unui sezon foarte secetos. Timpul nu e de partea mea în această perioadă.  Am dat de greu. Aşadar, seceta va continua. :)

Să trecem şi la articol…semi-articol mai bine zis.

După mai bine de o lună de la terminarea alegerilor prezidenţiale, bannere uriaşe şi afişe de campanie încă zac agăţate aproape prin toată ţara. În Bucureşti, fani de-ai lui Băse încă au lăsat bannere agăţate prin copaci prin care îşi exprimă devotamentul faţă de primul om al statului. Să vedem cât mai rezistă această iubire…

PS: întotdeauna mi-am dorit să am un AS. :D

Aici, o dovadă clară că ne tragem din maimuţe.

“Un om care vorbeşte în secret despre Dumnezeu este ca o jucărie care vorbeşte în secret despre oameni.”

Acesta este ultimul episod din “Lyana”. Cunoscut pe imdb şi ca “Ultimul zâmbet”, acesta reprezintă retragerea Lyanei din lumea piţipoancelor. Ştiu că sunt mulţi fani dezamăgiţi, dar s-a retras şi Hagi de la naţională..putem trăi fără Lyana. Sper! :(

Sunt sigur că sintagma “crede şi nu cerceta” este cunoscută, dacă nu tuturor, sigur marii majorităţi (da, e corect marea majoritate).  Şi tot marea majoritate este convinsă de faptul că asta e voia lui Dumnezeu şi că asta ne zice Biblia să facem, pentru că e corect. Însă lucrurile nu stau chiar aşa. Nu există nicăieri în Biblie această expresie. Sunt doar referiri. Spre exemplu, pasajul biblic referitor la fructul oprit, care sună cam aşa: “[...]dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”.  Sunt nişte concluzii ale oamenilor, nişte interpretări.

Dar să presupunem că e adevărat. Că Biblia ne îndeamnă să credem şi să nu cercetăm. Însă tot Biblia spune aşa: “Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla!”. Se contrazice singură Scriptura?

Unii spun că scriitorul păgân de secol II, Iulius Celsus a folosit “crede şi nu cerceta” împotriva creştinismului.

Alţii susţin că acest îndemn, “crede şi nu cerceta” este legat de Fericitul Augustin. E îndemnul pe care-l dă în legatură cu cercetarea tainei Sfintei Treimi, subliniind că nu poate fi desluşită şi nici cercetată. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să credem, întrucât Taina Sfintei Treimi, oricât de mult am cerceta-o, rămâne de nedesluşit. Dar mă opresc aici, nu continui, pentru că e posibil să ies din aria cunoştinţelor mele religioase şi nu e recomandabil.

Ca mulţi alţii, despre “crede şi nu cerceta” eu zic că e o mare minciună, iar că ceea ce nu poate fi explicat prin ştiinţă, ţine de Dumnezeu, nicidecum de religie.

“Dacă suferinţele noastre slujesc fericirii celor pe care îi iubim, mai sunt ele suferinţe?”

În urma unor studii ale careercast.com, s-a constatat că cea mai profitabilă meserie a anului ce tocmai a început este cea de statistician. Adică dacă stai într-un birou, faci nişte calcule şi zici că suntem încă în criză şi bineînţeles dacă eşti bun la asta, poţi câştiga chiar şi 85 ooo € pe an. Asta în timp ce muncile care implică un efort fizic incomparabil faţă de cel depus de statisticieni, ocupă ultimele locuri în topul pe 2010. Alte meserii profitabile ale noului an sunt cea de programator pc, biolog sau istoric.

Oare e valabil şi pentru România?

Doar nu credeaţi că o să scăpaţi de Lyana, nu? :D Aici era la plajă, în baie, normal, făcând reclamă la “first bike”.

pup :-??

“Cultura e o formă de viaţă prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare.”

A mai trecut un an. Realizări importante? Nimic cu adevărat notabil. Sau poate nu sunt în stare să apreciez în momentul de faţă. Crăciunul a venit şi a trecut cu o viteză incredibilă. Totuşi am început chestia asta cu incultura, care la unii a prins, la alţii nu; dar este timp, sau nu. Eu îmi voi continua rolul de inchizitor al culturii, ca să fiu amuzant.

Dar destul despre mine. România cum o duce? Are rost să mai fac şi eu un bilanţ? Alte promisiuni, aşteptări din ce în ce mai mari din partea oamenilor. Mergem pe drumul cel bun? Apar multe întrebări la care oamenii aşteaptă un răspuns pozitiv. Răspunsuri pe care le vom afla pe parcurs. Poate în 2010. Poate mai târziu. Poate e sfârşitul lumii în 2012 şi nu mai aflăm nimic :) Cum ziceam, când ziceam, ce ziceam? Între timp am uitat despre ce vorbeam.

Să nu mai aberez, vă urez un an nou fericit, mai bun decât cel care tocmai s-a scurs, plin de împliniri şi tot ce vă doriţi să devină realitate pe cât posibil!

“Sufletul nostru are nevoie de unul complementar, de dragul căruia să aibă grijă de propria sa esenţă.”

Fiecare cu ce-l doare :)

“Nu ştiu ce e mai bun, răul care aduce folos, sau binele care dăunează.”

“Poporul nostru merită orice; din cauza asta, îi promitem acest lucru.”

Am aflat că a ieşit un (nou) scandal cu ungurii din cauză că iubiţii noştri vecini fură viermi tubifex din apele româneşti. Aceşti viermi nu fac mare lucru, fiind folosiţi ca momeală pentru pescuit sau ca hrană pentru peştii de acvariu. Dar preţul viermilor ajunge în occident chiar şi la 5-6 euro pe kilogram.

După ce au stăpânit Transilvania secole la rând, acum fură tot ce apucă de pe meleagurile noastre. Ca să nu mai vorbim de încercarea lor de obţinere a autonomiei în inima ţării noastre. Despre asta voi vorbi cu altă ocazie.

Ei sunt mai mulţi din cei foarte mulţi.

El este unul din cei mulţi.

“Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.”

Navigând prin blogosferă, zi de zi dau de fel şi fel de bloguri. Unele sunt cu adevărat interesante, unele banale..dar altele proaste rău. Sunt bloggeri, sau cel puţin aşa se numesc ei, care nu ştiu să lege două vorbe. Sunt analfabeţi, nu au o tangenţă cu gramatica, iar diacriticele..ce să mai vorbim, sunt ceva necunoscut pentru ei. Aici nu fac referire la greşelile mici, apărute în rândul celor care ştiu cât de cât ce e ăla un blog, sau la zoso care a gafat-o cu dezăpezitul. Sunt acceptabile, corigibile.

De ce vă mai faceţi fraţilor bloguri dacă sunteţi agramaţi?

Şi acum apar întrebări, gen: “păi eu scriu pentru mine, ce treabă ai tu?” - amice, îţi poate vedea oricine mizeria. Cu ce ţi-a greşit limba română ca s-o spurci tu?

Sau gen: “cine se crede şi ăsta cu incultura lui?” - nu mă cred o persoană importantă sau vreunul ce vrea să eradicheze prostia, dar dacă pot să-ţi remarc analfabetismul, de ce să nu-l critic? Teoretic, e o ţară liberă.

Aşadar, înainte să vă faceţi blog, gândiţi-vă şi fiţi de acord cu voi înşivă că nu sunteţi analfabeţi. Eventual, întrebaţi pe careva din jurul vostru, să fiţi siguri de asta. :)

“Ştiinţa reprezintă cunoaştere organizată. Înţelepciunea reprezintă viaţa organizată.”

Această chestie atât de îndrăgită, mai ales în SUA, o consider una din marile tâmpenii inventate de oameni. Sunt săli uriaşe, pline de oameni tâmpiţi care se uită cum (de obicei) 2 oameni se prostesc într-un ring de box. Wow! Foarte palpitant! Fac nişte chestii pe care le fac de obicei copiii de până în 12 ani. Dar ei sunt vedete, sunt idoli..pentru că se prefac că se luptă? WTF?

Dragi iubitori ai acestui teatru de proastă calitate, nu vă înţeleg. Criticaţi-mă, faceţi ce vreţi, nu-mi pasă. :)

“Omul este cel mai scurt drum între viaţă şi moarte.”

“Cel ce-a învins prin forţă, şi-a învins duşmanul doar pe jumătate.”

Nu..nu e vorba de postul religios. Acesta e articolul meu de Crăciun. Încerc să nu devin melancolic în amintirea Crăciunului de altădată, când îl aşteptam nerăbdător. Crăciunul, ca şi alte sărbători importante, a devenit o afacere. Lumea e înnebunită după cumpărături; unii cumpără şi ce nu le trebuie, doar “în caz de”. E o afacere şi pentru colindători, care nu mai primesc fructe şi colaci, ci caută să strângă cât mai mulţi bani. Ei vin la uşă, oamenii le deschid şi apoi pleacă, timp în care colindătorul poate spune şi ce a mâncat cu o seară în urmă :)

Oamenii, după cum îi ştim, sunt capabili să se certe din orice şi să apară neînţelegeri chiar şi asupra acestor lucruri sfinte cum sunt sărbătorile. Nici măcar data Crăciunului nu este comună peste tot în lume. Oamenii sunt de neînţeles.

Specific Crăciunului este Moş Crăciun, care a evoluat de la un moş bărbos care îi ajuta pe cei nevoiaşi oferindu-le daruri, la o marcă de succes care poate vinde orice dacă se află pe etichetele produselor, deci a ajuns un element de marketing. Încă o dovadă pentru faptul că nimic nu durează veşnic. :)

Vă pot ura doar sărbători fericite şi tot ce vă doriţi de Crăciun..cine ştie, poate magia din trecut îşi face apariţia.

“Sunt oameni care ştiu totul, dar asta este tot ce ştiu ei.”

vă mai amintiţi de cocalarul struţ, găsit mai demult? I-am găsit şi nişte membri rătăciţi din familie:

trendy? nu, doar cocalar :)

Ochelari + lanţ cât mai gros + poziţia clasică de prost = cocalar

Cred că a nimerit gaura de scurgere..

Frumosule!

Am primit şi eu o leapşă din partea Adei Rus care zicea aşa: “Se cere un top al primilor la pupat pupa Întâiului în stat.”

După părerea mea, topul ar fi cam aşa:

1.Elena Udrea - care pupă tot ce ţine de Băsescu

2.Traian Radu Ungureanu - aka cel mai TRU

3.HR Patapievici - zis “filosofu”

4.Radu Moraru - zis “Nasu” (sau Naşul, nu mai ştiu)

5.Mircea Badea - Glumesc :)

Leapşa nu merge mai departe, că majoritatea au primit-o deja :D

După cum era de aşteptat, discursul a fost bun, încurajator.  Problema e că aproape oricine ar fi putut spune acelaşi lucru. Am încetat de mult să mă încred în vorbe şi sunt sigur că nu sunt singurul.

Băsescu a accentuat necesitatea diferenţierii între politică şi afaceri, lucru bun, însă puţin probabil să se schimbe ceva în acest sens. A reînnoit relaţiile externe (neoficial) cu Franţa şi SUA şi a declarat că întărirea Parlamentului este unul din obiectivele reformării statului. Însă principalul său obiectiv este modernizarea zonei rurale, lucru absolut necesar pentru a tinde la nivelul ţărilor occidentale.

De apreciat sinceritatea (de faţadă sau nu) declarând că: “Nimeni nu are monopolul soluţiilor corecte” iar încercarea sa de reconciliere cu opoziţia nu poate fi decât o speranţă spre mai bine, însă nu o pace totală, pentru că acest lucru înseamnă populism. E absolut normală existenţa luptei dintre putere şi opoziţie, dar ea să nu degenereze şi să urmărească interesele ţării. Repet, nu cred nimic din ce a zis, teoria însă este plăcută. Aştept fapte, nu vorbe!

Mircea Geoană şi-a exprimat nemulţumirea şi scepticismul, iar Gyorgy Frundo a declarat că prezenţa Preafericitului Daniel a fost exagerată. Continui să-mi exprim nemulţumirea faţă de prezenţa membrilor UDMR în Parlamentul României şi chiar de prezenţa lor în România.

Sper, fără pic de înclinare politică, ca următorii 5 ani vor aduce o schimbare spre mai bine.

“În viaţă, dacă vrei să reuşeşti, trebuie să ajungi atât de priceput în ceea ce faci încât şi după ce te fură toţi, tot cel mai bun să rămâi.”

După ce s-a distrat, Lyana stă ca barosanca şi chatuieşte pe hai faiv cu “Printzu Dela Paris”

“Cele mai comune două elemente ale universului sunt hidrogenul şi prostia.”

“@ycy 3r@m f0@rt3 cOOl”

Dacă pe 1 decembrie sărbătoream 91 de ani de la Marea Unire, astăzi se fac 20 de ani de la acel 19 decembrie când la Timişoara s-a declanşat greva generală prin care se cerea demisia lui Ceauşescu. Astfel, la 20 decembrie 1989, Timişoara avea să devină primul oraş liber de comunism şi se formează Frontul Democratic Român. În aceeaşi zi, Ceauşescu apare la televizor spunând că  huliganii au declanşat revolta, iar în zilele următoare s-a tras în oameni. În stradă nu ieşiseră huligani, ci muncitori de la întreprinderile din Timişoara şi chiar  simpli oameni care erau sătui de comunism şi persecuţiile de până atunci. Pe 22 decembrie, după celebra fugă cu elicopterul a soţilor Ceauşescu, cei doi sunt prinşi şi condamnaţi la moarte, iar la 24 decembrie este proclamată victoria poporului în revoluţia ce avea să înlăture regimul totalitar din România. Soţii Ceauşescu au fost executaţi pe 25 decembrie şi înmormântaţi în secret 5 zile mai târziu în cimitirul Ghencea.

Puterea a fost preluată de Fontul Salvării Naţionale, prezidat de Ion Iliescu, care în anul următor a devenit şi primul preşedinte ales în mod democratic după al doilea Război Mondial.

În luna martie a anului 1990 au avut loc lupte de stradă între români şi maghiari, fapt ce a dus la formarea unor servicii secrete, printre care şi SRI. În acest SRI, absolut (ne)necesar populaţiei au fost incluşi foştii angajaţi ai Securităţii. Aşadar, care era diferenţa dintre SRI şi Securitate? Numele? - foarte probabil.

Au fost Revoluţii în mai multe ţări în 1989: Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia, dar România a fost singura în care s-a realizat cu vărsare de sânge.

Acum, după 20 de ani, ce constatăm? Sunt multe probleme, obiceiurile comuniste încă nu au dispărut în totalitate. Cel puţin avem denumirea de Republică unitară semi-prezidenţială. Nu putem face decât să ne amintim de eroii revoluţiei, să-i cinstim, să ne amintim mereu cu mândrie de ei.. şi să aşteptăm vremuri mai bune, până vor dispărea de tot vechii comunişti de la conducerea statului…şi chiar avem de stat ceva timp :)

“Dacă speranţa moare ultima, chiar că merită să trăieşti cu speranţa.”

După ce şi-a pus hainele de piţipoancă, a ajuns la cumetrie, a luat poziţia clasică, a strâns buzele şi a făcut poza pentru colecţie.

“Nimic nu e mai periculos decât o idee, atunci când nu ai nimic altceva.”

“Nu este lucru înţelept să spui: “voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie - trăieşte azi.”

Un nou interviu pentru rubrica noastră destinată bloggerilor. De data aceasta protagonistul este Ştefan Horodincă, profesor de limba engleză la Colegiul Economic “Octav Onicescu” din Botoşani, posesor al blogului dpweb. Este pasionat de cărţi, considerând că “e un pansament mintal o lectură de 30 sau 40 de pagini pe zi”.  În cele ce urmează, vom discuta despre situaţia învăţământului românesc şi a tinerilor, cum a ajuns el în blogosferă şi circul creat de alegeri.

După cum obişnuim, la început facem cunoştinţă. Aşa că, te rog, fă-ne o scurtă prezentare a ta.

Ştie toată lumea că sunt probleme în învăţământ, atât din punct de vedere al remuneraţiei profesorilor, cât şi a lipsei de pregătire şi interes a unora din ei. Sunt şanse să se schimbe ceva în acest sens?

Citeste tot.. »