Astăzi la metrou am avut surpriza de a fi abordat de o bunicuţă de vreo 60 ani, zic eu, dornică de a intra în stand-by pe durata călătoriei. Şi zice: “Dă-te şi tu după scaunul ăla să stau eu că-s bătrână şi bolnavă… :( ” …

Eu mă gândesc puţin şi-i zic simplu, zâmbind ironic: “Doamnă, unde să mă dau după scaun?”

Evident, i-am acordat “prioritate” bătrânicii deşi am stârnit-o puţin. Nu înţeleg de unde şi până unde s-a ajuns la folosirea cuvântului “după” ca înlocuitor al grupului “de pe”… Cu ce ocazie?