Arhiva pentru October, 2009

Ce cool e, ce freză mişto, ce ochelari super purtaţi  în casă…adorabil. NOT! :)

Tare mult aş vrea ca lamele de pe tricou să fie adevărate şi să-l iei în braţe pe amicul tău struţ. :)

De ce are impresia că mor băieţii după ea? :-?

Reclamă la prostie direct pe stadioane!

“Nu există boli incurabile, există doar boli pentru care omul nu a găsit încă vindecare.”

În această săptămână, pentru interviul săptămânii l-am abordat pe Florin Puşcaş. Un familist convins, după cum se autocaracterizează, Florin ne vorbeşte despre pasiunile lui, despre cum a devenit blogger sau despre România în general, de la gradul ridicat al inculturii de aici, până la „naţionala” de fotbal sau sistemul politic. De asemenea, blogger-ul îşi spune părerea în legătură cu blogosfera românească!

Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre omul Florin Puşcaş.
Florin Puşcaş: Momentan sunt şomer, nu că asta m-ar defini, însă nu am un loc de muncă.  Am lucrat până în septembrie ca analist teritorial. Omul Florin Puşcaş… hmm, sunt bihorean, trecut prin Cluj ca să fac o facultate, pe urmă m-am stabilit în Timişoara cu soţia, iar în mai o să avem un copil, dacă totul decurge cum trebuie. Îmi place să citesc, asta e cea mai veche pasiune! Pe urmă mi-a plăcut geografia şi am făcut o facultate în domeniu, în timp ce pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o abia după ce am terminat facultatea. Ca un cititor înrăit, mi-am dorit întotdeuna să scriu, iar acum, sunt înfăşurat în activităţi online… blog, twitter, voxpublica şi sper ca într-o zi să şi trăiesc din pasiunea asta. Sunt credincios, familist convins şi iubesc muntele.

Când şi de ce te-ai apucat de blogging?
Florin Puşcaş: Primul blog a fost un blog pe platforma blogspot. În 2007. Se apropia data când eu şi logodnica mea urma să ne căsătorim. Aşa că, copiind modelul unei cunoştinţe, am făcut un blog “de cuplu”. Nu prea ştiam pe vremea aia ce înseamnă să ai un blog. Am scris puţin pe acolo şi aveam sidebar-ul plin cu widget-uri copilăreşti. Pe urmă, în septembrie 2008 mi-am făcut un alt blog, în wordpress.com. ideipertinente.wordpress.com. Aflasem mai multe despre blogging de la un prieten, Cristi Voiculescu (chestiuni.info). După o lună de blogging mi-am cmparat domeniu în .ro. Tot la îndemnul lui Cristi, domeniul cumpărat a fost numele meu. De ce m-am apucat? Am vrut să îmi exersez scrisul şi în acelaşi timp să transmit o atitudine diferită. 

Citeste tot »

Adioooo! Visul frumos s-a terminaaaat… :(

“Atâta timp cât avem prieteni, ziua de azi e minunată. Atâta timp cât avem amintiri, avem ziua de ieri. Atâta timp cât avem speranţă, ziua de mâine mai poate aştepta.”

     Emisiune mai scârboasă ca asta rar mi-a fost dat să văd. Un stil de manipulare fără urmă de bun simţ, penibilitate infinită redată de glumele proaste, forţate. Nu mi se pare credibil nimic din ce se întampla în cadrul acestei emisiuni. Pentru că se laudă exagerat, se aude de zeci de ori pe emisiune “totul e pe bune!” sau “premiile sunt pe bune”, iar apoi vezi reclame cu oameni care cică îşi ridică premiile… cu ce scop? Ce rezolvă? Şi eu pot pune un om să spună în faţa camerelor că a caştigat 5 lei … Şi?!

     Revenind la penibilitate, nu pot să nu-l menţionez şi pe Mister Bingo ăla, care se comportă ca un idiot pe la uşile oamenilor; intră peste cei care deschid făra nicio ruşine..eu cred că l-aş bate dacă şi-ar face apariţia în zona mea. (sunt dur, ştiu. ha!) 

     Iar ca treaba să fie completă, în seara asta (n.r. 18 octombrie 2009) au mai chemat şi nişte manelişti ca să atragă marea categorie a iubitorilor de muzică bună românească..şi cred că şi-au îndeplinit norma de rating pentru seara asta. :)

asta înseamnă îmbrăcat la 4 ace? sărmanul Versace…

Ce vă ziceam de cocalari? 7@l3n7? iata dovada! :)

“Prostia de a lua un paradox drept o descoperire, o metaforă drept o dovadă, un torent de vorbe ca o sursă de adevăruri de bază şi pe noi înşine ca oracole - este înascută în noi.”

Ştie toată ţara, normal, te ştiu şi americanii, eşti cunoscută.

Forţa fie cu tine!

Traduceri? careva?

de asta am visat eu urât aseară?

mica sirenă sau micul butoi? :-??

 După o absenţă în care a avut probleme atât de sănătate, cât şi personale, fiind acuzat că şi-a agresat soţia, Marian Drăgulescu a reuşit să câştige din nou aurul mondial în cadrul probei de la sol a Campionatului Mondial desfăşurat la Londra. Drăgulescu a mai câştigat medalia de aur la Debrecen în 2002 şi la Aarhus în 2006.

Trebuie să-l felicităm pe Marian şi să-i urăm succes în continuare! :)

“Lumea nu se îngrămădeşte decât în jurul negustorilor de iluzii.”

Vă invităm să comentaţi asupra diverselor subiecte pe care vi le vom propune în această categorie!

Ca prim subiect, propunem să vă daţi cu părerea legat de situaţia  nonGuvernului României.

Cele mai interesante 3 păreri vor fi afişate într-un articol pe prima pagină, cu un eventual link către blogul respectivului.

 Preşedintele vrea cu orice preţ referendum pentru reducerea numărului de parlamentari, declarând că va semna decretul indiferent de părerea parlamentarilor.

“Nimeni nu-mi poate lua stiloul din mână să semnez Decretul.” a fost declaraţia lui Băse şi până la urmă cred că are dreptate. Omul are puterea, dată de Constituţie şi poate să facă ce vrea (respectând sensul democratic al cuvântului, ca să zic aşa), iar dacă vrea referendum, asta va avea. Singurul lucru care i-ar sta în cale, ar fi lipsa oamenilor de la urne, pentru că sunt necesari 50% + 1 din români, dar dacă tot sunt la vot, de ce nu ar mai pune o ştampilă pe “DA”?

Uitasem. Tot în Constituţie scrie că Parlamentul este format din Camera Deputaţilor şi Senat, iar pentru crearea Parlamentului unicameral este nevoie de modificarea Constituţiei, dar acesta este doar un detaliu, se descurcă Băse cumva. :) 

“În lumea aceasta încă nu a murit nimeni de suferinţa altuia. Iar acela care a zis că moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorât.”

“Nimeni nu a murit de inteligenţă, însă mulţi se dau de ceasul morţii când vine vorba de aceasta.”

“Omul e cerşetor de existenţă.”

Începând cu această săptămână dăm startul unui nou proiect în cadrul acestui site, şi anume rubrica “Interviul săptămânii”. Acesta presupune intervievarea unui blogger, scopul fiind expunerea ideilor pe un alt site decât cel personal şi într-o altă manieră.

Săptămâna aceasta, bloggerul ales este Marius Ola. După cum se descrie acesta chiar în header-ul blogului personal, este “un jurnalist tembel, naiv, chiar năuc aş spune. Cred în oameni şi în umanitate. Aşa că, dacă vreţi să mă păcăliţi e relativ uşor. Dar nu prea mult, că mă prind…”. Marius ne împartăşeşte părerile lui legate de blogging, de bloggerii mari şi mici, precum şi despre România şi schimbările care le-ar face aici.

Ce înseamnă să fii ziarist în România?
Marius Ola: Hmm, eu care credeam că mă întrebi de bloguri… Înseamnă multe. Dar dacă vrei să fii ziarist în România trebuie să renunţi la o viaţă socială obişnuită, la multe dintre obiceiurile pe care le au oamenii de rând. Aveam o vorbă înainte: Dacă vrei să fii ziarist, condiţia necesară şi suficientă este să fii beţiv. Am avut dreptate, dar doar în parte. Nu de alta, dar “fătuciile” de presă ale lui Cristoiu au cam cucerit piaţa. Aşa că nici presa nu mai e ce a fost. Sunt mult prea multe de spus şi aş cuceri cu prea mult aplomb subiectul. :)

Când şi de ce te-ai apucat de blogging?
Marius Ola: Ideea de a-mi face un blog a fost de prin anul trecut, la sfaturile unor prieteni, dar şi la faptul că e “trendy”, ca ziarist, să îţi faci un blog. Nu prea cunoşteam noţiunea foarte bine. Am zis: “De ce nu?”, numai că nu prea m-am ţinut de treabă. Doar recent, de vreo câteva luni, m-am apucat efectiv de blogging. Diferenţele sunt destul de mari, faţă de meseria mea de bază. Practic, să faci blogging este oarecum o frustrare expusă pe net. Este o chestiune general valabilă pentru mai toţi bloggerii. Nu condamn pe toată lumea, existând şi excepţii, dar… mulţi dintre noi scriem să ne descărcăm de ceea ce primim de la realitate. Aş putea spune, spre exemplu că sunt frustrat că nu am un BMW X5 cu care să mă duc să disturb liniştea unui club de cocalcoolici anonimi, după ce mă sui la volan lemn  de beat. Citeste tot »

“În materie de cuceriri, nu există progres în istorie. S-au schimbat doar metodele.”

Mă scot ăştia din pepeni cu Prinţul Cristea pe la ştirile din sport sau emisiuni sportive. De unde au mai scos-o şi pe asta acum? Ce dracu’ a făcut acest Adrian Cristea atât de notabil în fotbal încât să fie botezat întruna Prinţ?

Stil spoecific mass-mediei din ţara asta!

Aaa, dacă tot am pomenit de pârţul Prinţ, să nu fac greşeala de a-l omite pe Mutu, iaraşi un exemplu bun, el e “briliant”… Un briliant care s-a drogat ca un idiot, a stat pe bara 7-8 luni, a trecut printr-un adevărat coşmar şi… şi ce? A învăţat ceva?! S-a văzut vag după revenire, în special pe la echipa de club şi uneori pe la naţională. Dar acum demonstrează că şi-a revenit!

Ce să le ceri ăstora  din presa, când ei visează NUMAI bani şi apelează la orice modalitate pentru a-i produce…!?

Cred că protesta faţă de prestaţia tricolorilor în meciul superb cu sârbii :)

După acest excepţional 0-5 în Serbia, săracii “tricolori”  numai de critici nu duc lipsă. Ar trebui compătimiţi, ei au făcut absolut tot ce au putut. Mai mult de 5 goluri nu puteau lua. E destul de greu totuşi la nivelul ăsta. Mutu săracu şi-a dorit mult, vizibil, să facă rost de un cartonaş galben, care să-l scutească de prezenţa la marele derby cu Insulele Feroe. Maftei şi Raţ, sau bulevardele din “naţională”, au fost foarte draguţi cu sârbii, i-au lăsat în pace, să-şi facă norma, nu de alta, dar sârbii sunt cam periculoşi şi riscau să-şi ia bătaie. Ceilalţi “tricolori”, să fim serioşi, fiecare-n parte au fost nişte dobitoci. Deci o să mă abţin de la a mai băga în seamă câţiva prieteni cu fotbaliştii şi n-o să-i mai critic şi eu :) Să sperăm că în meciul cu Feroe să facem o figură frumoasă şi să reuşim să marcăm un gol mai mult ca ei, pentru a avea mai puţine goluri primite.

 În aşa zile am ajuns…

“A trăi singur înseamnă a nu mai cere nimic şi a nu mai aştepta nimic de la viaţă. Singura surpriză a singurătăţii este moartea.”

“Iubirea – omenească sau divină – aduce pe aceeaşi treaptă toate făpturile: a iubi o târfă sau a-l iubi pe Dumnezeu presupune aceeaşi simţire; în amândouă cazurile urmezi impulsul creaturii. Doar obiectul se schimbă.”

De obicei chestia e valabilă toată ziua, dar mai ales dimineaţa dacă apuci să circuli cu metroul, te ia jalea. Toată lumea parcă se duce la tăiat.
Ora 5:15 AM, Lujerului, intru în metrou şi mă aşez. Îmi trece prin cap un gând scurt: “De-acu` încerc doar la 5 dimineaţa metroul că prind şi eu loc pe scaun.” Mă uit la un nene de lângă mine, citeşte un ziar cu ochii închişi, altu’ din faţă a adormit cu gura căscată, o doamnă se uită la tavan parcă aproape plângând, zici că ar urma un atac terorist. Unul cască, altul se uită într-un loc fix de minute bune, mai sunt doi dintre care unul vorbeşte iar celălalt nu ascultă. Şi nu e amuzant deloc! E o stare absolut contagioasă de agonie profundă, explicabil, mai mult sau mai puţin.

Aa, şi apropo, toată lumea cred că se ducea la muncă, numai eu mă duceam după o placintă imensă :)

“Nimic nu este mai puţin logic ca viaţa.”

Conform Mediafax, premierul Emil Boc a anunţat că guvernul a decis reducerea numărului de personal de la cabinetul demnitarului cu 20%.

Emil Boc se ţine tare, tare de tot de aceste demersuri pentru a realiza o reducere substanţială de fonduri. Într-adevăr, sună apreciabil, nimic împotrivă, sunt multe persoane prin “odaie” care stau pe bară şi iau mulţi bani, dar Doamne, oare ce substraturi mai sunt şi pentru acest gen de decizii? Doar campania asta electorală? Atât de multe se întamplă, culmea exact acum, oare ei chiar nu-şi dau seama că se vede şi din avion asta?

“A generaliza înseamnă a fi un idiot.”

Inevitabil dai, mai mult sau mai puţin, de ghinion în viaţă.

Poţi avea ghinionul:
- să te naşti într-o ţară ca România, unde, cu vagi excepţii, înainte de a te gândi la ce ai de făcut cu viaţa ta, eşti nevoit să te gândeşti la ce o să mănanci diseară sau la cum să-ţi păzeşti mai bine banii, puţini câţi sunt…
- să ai o pereche de părinţi care nu ştiu să depisteze, să aprecieze şi să ajute la dezvoltarea unor posibile calităţi, vreun talent sau înclinaţie; din contră, să distrugă încet ceea ce poate deveni bun la tine şi să te tranforme într-o mizerie, fără voia ta. În România sunt multe cazuri!
- să dai de nişte prieteni care te lasă când ai mai mare nevoie..da, şi aici sunt multe cazuri :); sau să te îndrăgosteşti de cine nu trebuie - ăsta da ghinion..

- să pierzi tot ce ai, într-o clipă. Să rămâi fără răbdare, fără voinţă, fără speranţă, fără iluzii trăind într-o lume iluzorie…

Multe aspecte negative legate de “ghinion”…dar chiar există? Sau e doar o altă convenţie a oamenilor, pentru a putea da vina pe ceva când se întâmplă lucruri mai puţin plăcute?

Închinăm un pahar în cinstea eroilor..am zis UN pahar! :-?

“Nimeni nu este învins iremediabil până ce nu acceptă înfrângerea ca pe o realitate.”

dacă erai fată, te înţelegeam..da’ aşa..:(

“Ce înseamnă să mori când poţi trăi până la sfârşitul lumii? Şi ce altceva este “sfârşitul lumii” decât o expresie, pentru că, cine ştie măcar ce e lumea însăşi?”

     Deşi ştiam acest lucru, Gigi Becali şi-a anunţat oficial candidatura pentru postul suprem în stat. Cine va risca să-l voteze pe acest om care are un trecut cel puţin dubios şi care nu reuşeşte să ţină de partea sa măcar galeria propriei echipe?

     Prezentat într-un articol anterior ca un exemplu de grandomanie excesivă, Becali loveşte din nou cu o declaraţie caracteristică personalităţii sale: “Voi candida, pentru că sunt de şapte ori mai puternic decât toţi la un loc”. Nu ştiu cum ne-ar sta cu un asemenea preşedinte, dar la urma urmei, ne merităm soarta..noi suntem cei care alegem.

Oare ce a avut în cap când s-a îmbracat aşa? :\

“Dacă creierul ar fi suficient de simplu ca să-l înţelegem, am fi atât de simpli, încât nu l-am înţelege.”

“Prost nu e cel ce nu înţelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înţelege pe toate pe dos.”