Arhiva pentru December, 2009
A mai trecut un an. Realizări importante? Nimic cu adevărat notabil. Sau poate nu sunt în stare să apreciez în momentul de faţă. Crăciunul a venit şi a trecut cu o viteză incredibilă. Totuşi am început chestia asta cu incultura, care la unii a prins, la alţii nu; dar este timp, sau nu. Eu îmi voi continua rolul de inchizitor al culturii, ca să fiu amuzant.
Dar destul despre mine. România cum o duce? Are rost să mai fac şi eu un bilanţ? Alte promisiuni, aşteptări din ce în ce mai mari din partea oamenilor. Mergem pe drumul cel bun? Apar multe întrebări la care oamenii aşteaptă un răspuns pozitiv. Răspunsuri pe care le vom afla pe parcurs. Poate în 2010. Poate mai târziu. Poate e sfârşitul lumii în 2012 şi nu mai aflăm nimic :) Cum ziceam, când ziceam, ce ziceam? Între timp am uitat despre ce vorbeam.
Să nu mai aberez, vă urez un an nou fericit, mai bun decât cel care tocmai s-a scurs, plin de împliniri şi tot ce vă doriţi să devină realitate pe cât posibil!
“Sufletul nostru are nevoie de unul complementar, de dragul căruia să aibă grijă de propria sa esenţă.”

Fiecare cu ce-l doare :)
“Nu ştiu ce e mai bun, răul care aduce folos, sau binele care dăunează.”
“Poporul nostru merită orice; din cauza asta, îi promitem acest lucru.”
Am aflat că a ieşit un (nou) scandal cu ungurii din cauză că iubiţii noştri vecini fură viermi tubifex din apele româneşti. Aceşti viermi nu fac mare lucru, fiind folosiţi ca momeală pentru pescuit sau ca hrană pentru peştii de acvariu. Dar preţul viermilor ajunge în occident chiar şi la 5-6 euro pe kilogram.
După ce au stăpânit Transilvania secole la rând, acum fură tot ce apucă de pe meleagurile noastre. Ca să nu mai vorbim de încercarea lor de obţinere a autonomiei în inima ţării noastre. Despre asta voi vorbi cu altă ocazie.

Ei sunt mai mulţi din cei foarte mulţi.

El este unul din cei mulţi.
“Lenea nu-i odihnă şi de aceea-i lipseşte mulţămirea.”
Navigând prin blogosferă, zi de zi dau de fel şi fel de bloguri. Unele sunt cu adevărat interesante, unele banale..dar altele proaste rău. Sunt bloggeri, sau cel puţin aşa se numesc ei, care nu ştiu să lege două vorbe. Sunt analfabeţi, nu au o tangenţă cu gramatica, iar diacriticele..ce să mai vorbim, sunt ceva necunoscut pentru ei. Aici nu fac referire la greşelile mici, apărute în rândul celor care ştiu cât de cât ce e ăla un blog, sau la zoso care a gafat-o cu dezăpezitul. Sunt acceptabile, corigibile.
De ce vă mai faceţi fraţilor bloguri dacă sunteţi agramaţi?
Şi acum apar întrebări, gen: “păi eu scriu pentru mine, ce treabă ai tu?” - amice, îţi poate vedea oricine mizeria. Cu ce ţi-a greşit limba română ca s-o spurci tu?
Sau gen: “cine se crede şi ăsta cu incultura lui?” - nu mă cred o persoană importantă sau vreunul ce vrea să eradicheze prostia, dar dacă pot să-ţi remarc analfabetismul, de ce să nu-l critic? Teoretic, e o ţară liberă.
Aşadar, înainte să vă faceţi blog, gândiţi-vă şi fiţi de acord cu voi înşivă că nu sunteţi analfabeţi. Eventual, întrebaţi pe careva din jurul vostru, să fiţi siguri de asta. :)
“Ştiinţa reprezintă cunoaştere organizată. Înţelepciunea reprezintă viaţa organizată.”
Această chestie atât de îndrăgită, mai ales în SUA, o consider una din marile tâmpenii inventate de oameni. Sunt săli uriaşe, pline de oameni tâmpiţi care se uită cum (de obicei) 2 oameni se prostesc într-un ring de box. Wow! Foarte palpitant! Fac nişte chestii pe care le fac de obicei copiii de până în 12 ani. Dar ei sunt vedete, sunt idoli..pentru că se prefac că se luptă? WTF?
Dragi iubitori ai acestui teatru de proastă calitate, nu vă înţeleg. Criticaţi-mă, faceţi ce vreţi, nu-mi pasă. :)
“Omul este cel mai scurt drum între viaţă şi moarte.”
“Cel ce-a învins prin forţă, şi-a învins duşmanul doar pe jumătate.”
Nu..nu e vorba de postul religios. Acesta e articolul meu de Crăciun. Încerc să nu devin melancolic în amintirea Crăciunului de altădată, când îl aşteptam nerăbdător. Crăciunul, ca şi alte sărbători importante, a devenit o afacere. Lumea e înnebunită după cumpărături; unii cumpără şi ce nu le trebuie, doar “în caz de”. E o afacere şi pentru colindători, care nu mai primesc fructe şi colaci, ci caută să strângă cât mai mulţi bani. Ei vin la uşă, oamenii le deschid şi apoi pleacă, timp în care colindătorul poate spune şi ce a mâncat cu o seară în urmă :)
Oamenii, după cum îi ştim, sunt capabili să se certe din orice şi să apară neînţelegeri chiar şi asupra acestor lucruri sfinte cum sunt sărbătorile. Nici măcar data Crăciunului nu este comună peste tot în lume. Oamenii sunt de neînţeles.
Specific Crăciunului este Moş Crăciun, care a evoluat de la un moş bărbos care îi ajuta pe cei nevoiaşi oferindu-le daruri, la o marcă de succes care poate vinde orice dacă se află pe etichetele produselor, deci a ajuns un element de marketing. Încă o dovadă pentru faptul că nimic nu durează veşnic. :)
Vă pot ura doar sărbători fericite şi tot ce vă doriţi de Crăciun..cine ştie, poate magia din trecut îşi face apariţia.
“Sunt oameni care ştiu totul, dar asta este tot ce ştiu ei.”

trendy? nu, doar cocalar :)

Ochelari + lanţ cât mai gros + poziţia clasică de prost = cocalar

Cred că a nimerit gaura de scurgere..

Frumosule!
Am primit şi eu o leapşă din partea Adei Rus care zicea aşa: “Se cere un top al primilor la pupat pupa Întâiului în stat.”
După părerea mea, topul ar fi cam aşa:
1.Elena Udrea - care pupă tot ce ţine de Băsescu
2.Traian Radu Ungureanu - aka cel mai TRU
3.HR Patapievici - zis “filosofu”
4.Radu Moraru - zis “Nasu” (sau Naşul, nu mai ştiu)
5.Mircea Badea - Glumesc :)
Leapşa nu merge mai departe, că majoritatea au primit-o deja :D
După cum era de aşteptat, discursul a fost bun, încurajator. Problema e că aproape oricine ar fi putut spune acelaşi lucru. Am încetat de mult să mă încred în vorbe şi sunt sigur că nu sunt singurul.
Băsescu a accentuat necesitatea diferenţierii între politică şi afaceri, lucru bun, însă puţin probabil să se schimbe ceva în acest sens. A reînnoit relaţiile externe (neoficial) cu Franţa şi SUA şi a declarat că întărirea Parlamentului este unul din obiectivele reformării statului. Însă principalul său obiectiv este modernizarea zonei rurale, lucru absolut necesar pentru a tinde la nivelul ţărilor occidentale.
De apreciat sinceritatea (de faţadă sau nu) declarând că: “Nimeni nu are monopolul soluţiilor corecte” iar încercarea sa de reconciliere cu opoziţia nu poate fi decât o speranţă spre mai bine, însă nu o pace totală, pentru că acest lucru înseamnă populism. E absolut normală existenţa luptei dintre putere şi opoziţie, dar ea să nu degenereze şi să urmărească interesele ţării. Repet, nu cred nimic din ce a zis, teoria însă este plăcută. Aştept fapte, nu vorbe!
Mircea Geoană şi-a exprimat nemulţumirea şi scepticismul, iar Gyorgy Frundo a declarat că prezenţa Preafericitului Daniel a fost exagerată. Continui să-mi exprim nemulţumirea faţă de prezenţa membrilor UDMR în Parlamentul României şi chiar de prezenţa lor în România.
Sper, fără pic de înclinare politică, ca următorii 5 ani vor aduce o schimbare spre mai bine.
“În viaţă, dacă vrei să reuşeşti, trebuie să ajungi atât de priceput în ceea ce faci încât şi după ce te fură toţi, tot cel mai bun să rămâi.”

După ce s-a distrat, Lyana stă ca barosanca şi chatuieşte pe hai faiv cu “Printzu Dela Paris”
“Cele mai comune două elemente ale universului sunt hidrogenul şi prostia.”

“@ycy 3r@m f0@rt3 cOOl”
Dacă pe 1 decembrie sărbătoream 91 de ani de la Marea Unire, astăzi se fac 20 de ani de la acel 19 decembrie când la Timişoara s-a declanşat greva generală prin care se cerea demisia lui Ceauşescu. Astfel, la 20 decembrie 1989, Timişoara avea să devină primul oraş liber de comunism şi se formează Frontul Democratic Român. În aceeaşi zi, Ceauşescu apare la televizor spunând că huliganii au declanşat revolta, iar în zilele următoare s-a tras în oameni. În stradă nu ieşiseră huligani, ci muncitori de la întreprinderile din Timişoara şi chiar simpli oameni care erau sătui de comunism şi persecuţiile de până atunci. Pe 22 decembrie, după celebra fugă cu elicopterul a soţilor Ceauşescu, cei doi sunt prinşi şi condamnaţi la moarte, iar la 24 decembrie este proclamată victoria poporului în revoluţia ce avea să înlăture regimul totalitar din România. Soţii Ceauşescu au fost executaţi pe 25 decembrie şi înmormântaţi în secret 5 zile mai târziu în cimitirul Ghencea.
Puterea a fost preluată de Fontul Salvării Naţionale, prezidat de Ion Iliescu, care în anul următor a devenit şi primul preşedinte ales în mod democratic după al doilea Război Mondial.
În luna martie a anului 1990 au avut loc lupte de stradă între români şi maghiari, fapt ce a dus la formarea unor servicii secrete, printre care şi SRI. În acest SRI, absolut (ne)necesar populaţiei au fost incluşi foştii angajaţi ai Securităţii. Aşadar, care era diferenţa dintre SRI şi Securitate? Numele? - foarte probabil.
Au fost Revoluţii în mai multe ţări în 1989: Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia, dar România a fost singura în care s-a realizat cu vărsare de sânge.
Acum, după 20 de ani, ce constatăm? Sunt multe probleme, obiceiurile comuniste încă nu au dispărut în totalitate. Cel puţin avem denumirea de Republică unitară semi-prezidenţială. Nu putem face decât să ne amintim de eroii revoluţiei, să-i cinstim, să ne amintim mereu cu mândrie de ei.. şi să aşteptăm vremuri mai bune, până vor dispărea de tot vechii comunişti de la conducerea statului…şi chiar avem de stat ceva timp :)
“Dacă speranţa moare ultima, chiar că merită să trăieşti cu speranţa.”

După ce şi-a pus hainele de piţipoancă, a ajuns la cumetrie, a luat poziţia clasică, a strâns buzele şi a făcut poza pentru colecţie.
“Nimic nu e mai periculos decât o idee, atunci când nu ai nimic altceva.”
“Nu este lucru înţelept să spui: “voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie - trăieşte azi.”
Un nou interviu pentru rubrica noastră destinată bloggerilor. De data aceasta protagonistul este Ştefan Horodincă, profesor de limba engleză la Colegiul Economic “Octav Onicescu” din Botoşani, posesor al blogului dpweb. Este pasionat de cărţi, considerând că “e un pansament mintal o lectură de 30 sau 40 de pagini pe zi”. În cele ce urmează, vom discuta despre situaţia învăţământului românesc şi a tinerilor, cum a ajuns el în blogosferă şi circul creat de alegeri.
După cum obişnuim, la început facem cunoştinţă. Aşa că, te rog, fă-ne o scurtă prezentare a ta.
Ştefan Horodincă: Ştefan-Cătălin Horodincă, născut la Botoşani pe 17 decembrie 1981. La tipul ăsta de întrebări de obicei se începe cu “am trei prieteni adevăraţi” şi “în viaţă e important să…” Eu o să spun că mi-a plăcut foarte mult cursul de teatrul absurdului la facultate, prin anul III sau IV, şi că cei opt ani petrecuţi în Colegiul “A.T. Laurian” au însemnat enorm pentru mine. Mă întreb uneori de ce nu m-am născut în Franţa, îmi doresc să nu întreb permanent care e scopul acţiunilor celor din jur (n. tr. să nu fiu aşa de sceptic şi interiorizat uneori). Sper ca ceea ce spun de vreo şase ani celor care stau în faţa mea să fie de folos şi să închege în mintea majorităţii un bob de cunoaştere şi curiozitate. Am recitit de curând “DUNE”, e o chestie interesantă să reiau, în altă paradigmă personală, lecturi din vremuri trecute. Nu pescuiesc, în schimb meseria mea e să fiu pescar de oameni. Habar nu am cum să prind peştii aştia. Uneori îmi spun că mai întâi a fost nevoie ca eu însumi să mă las prins de chit.
Ştie toată lumea că sunt probleme în învăţământ, atât din punct de vedere al remuneraţiei profesorilor, cât şi a lipsei de pregătire şi interes a unora din ei. Sunt şanse să se schimbe ceva în acest sens?
Ştefan Horodincă: Ca să fiu diplomat aş spune că având în vedere criza profundă prin care trece societatea românească de 20 de ani încoace schimbarea este inevitabilă şi de dorit. Sincer vorbind însă nivelul salariilor cadrelor didactice reflectă limita de bunăvoinţă pe care o arată statul acestui domeniu. Nu sunt de acord că producem filozofi şi ospătari. Sunt de acord că unele cadre didactice nu au nicio legătură cu vocaţia, cu dedicarea profesională. Mulţi uită că nu practică o meserie în sensul strict al cuvântului şi că nu lucrează cu borcane sau butuci neînsufleţiţi. Profesorul Onofrei de la ATL spunea că noi creăm în primul rând Oameni. Cât priveşte pregătirea academică a unor colegi…. Aici sunt două categorii: cei care crează impresia că nu ştiu prea multe şi cei care chiar nu ştiu nimic. Am supravegheat personal un concurs de titularizare la altă specialitate. Aş fi luat cel puţin 5 din cultură generală. Unele colege nu au luat note de trecere dar ele sunt cele care vor preda la ţară şi vor poza în faţa comunităţii şi a elevilor în zeiţe coborâte din milă printre muritori.Am aflat azi ceva ce m-a pus rău pe gânduri: în Anglia, ţăranii au făcut o piaţă virtuală pentru a-şi creşte vânzările şi a ieşi din criză. Aceştia au apelat la tehnologia modernă pentru a-şi promova produsele şi pentru a uşura accesul consumatorilor la acestea. Site-ul va fi lansat pe 1 ianuarie, iar preţul achiziţiilor trebuie să depăşească 35 lire sterline.
În timp ce ţăranii englezi umblă pe internet şi vând legume stând în casă la cald, ai noştri încă îngheaţă în pieţe şi de cele mai multe ori câştigă foarte puţin în comparaţie cu munca depusă. Asta e ţara în care trăim :)
Ar cam fi timpul pentru un upgrade!


“Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei.”

Alo! Alo! Mai uşor cu manelele :))

Lyana s-a îmbrăcat, s-a urcat într-o maşină oarecare, probabil prima care i-a ieşit în cale, a făcut bineînţeles poza, şi a plecat spre o cumetrie.
“Nu tot ce e frumos e şi bun. Interiorul de cele mai multe ori lasă de dorit.”
Că tot m-am luat de presă în postul anterior, nu pot sa nu public aici următorul articol:
BOTOŞANI (MEDIAFAX) – Medicii Spitalului Judeţean “Mavromati” din Botoşani au intervenit pentru a scoate din anusul unui bărbat de 43 de ani din Dorohoi un spray deodorant pe care acesta şi l-a introdus şi nu a mai reuşit să-l scoată, el cerând sprijinul medicilor abia la trei zile de la producerea evenimentului.
“Procedura de scoatere a recipientului a fost una uşoară, spray-ul fiind scos inclusiv cu capac din anusul bărbatului”, a declarat un medic din cadrul UPU.
Concluzii?!
Eu cred că presa e cam idioată. Nu? Aşa în general, presa ca un tot, un mare tot, pentru că ar fi incorect acum să zicem că nu sunt individualităţi de geniu. La fel cum ar fi incorect sa zicem ca doar presa din România e idioată. Dar ca în orice domeniu, noi avem ceva aparte.
Azi am văzut cam cât de important a fost momentul în care Lehman, portarul celor de la Stuttgart, s-a pişat în spatele porţii. Ce naiba măăăă?? Nu a scos cocoşelul în faţa mulţimii. Nu mai putea omul, ce dracu’, era să facă pe el? Nu e problemă că li s-a parut amuzant, pentru că o fi, dar de aici sa te iei de prostata omului, deja sincer, e prostie, nu?
Ce naiba? Senzaţional, Chivu fumează, deci o sa moară curând. Lobonţ probabil deja e mort, apropo că nu a mai auzit nimeni nimic de el.
Asta-i treaba!
După cum aţi remarcat, nu am mai făcut niciun articol cu referire la alegeri şi asta în ciuda pornirii mele împotriva lui Antonescu, după ce conducătorul liberal s-a aliat cu pesedistul Geoană.
Nu am făcut articol şi din cauză că a fost cel mai discutat subiect în perioada aceasta şi nu am vrut să fiu unul în plus care plictiseşte lumea cu idei şi soluţii salvatoare.
Totuşi, nu pot să nu remarc circul tâmpit, amuzant şi uneori jegos, creat de campaniile celor doi candidaţi. Cea mai tare fază mi s-a părut când a apărut Ponta (membru pesede) pe la teve şi a declarat că “mecanismul de fraudă al celor de la PD-L a funcţionat mai bine”…măcar e cinstit omul :)
Toate fiind spuse, felicitări lui Băse pentru obţinerea celui de-al doilea mandat, consecutiv şi pentru că a ştiut să fure mai bine (ironic!). Rămân la principiul “cel mai puternic învinge”. Asta s-a aplicat şi aici: în ciuda alianţei cvadruple dintre PSD (inclusiv PC), PNL, PRM şi PNG, Băsescu a arătat că este mai tare…mai tare la furat, dar contează că a fost mai tare!
“A întâlni iubirea fără a o căuta este singura cale de a o găsi.”

După ce ne-a arătat dinţii, a făcut baie (da, se pare că se spală!). Şi când a ieşit din baie, surpriză: e tot machiată. Aşa da machiaj rezistent!
Banii adunaţi te slujesc ca un sclav sau îţi poruncesc ca un domn.
“Excelenţa înseamnă să faci un lucru obişnuit într-un fel neobişnuit.”

Aşa…pitzipoanca revine în baie, care este locul ei preferat. Scoate dinţii de sub buze şi mai face o poză pentru colecţie.

Pitzipoanca Lyana a ieşit din baie, bineînţeles machiată strident şi acum se odihneşte, timp în care hotărăşte că e momentul pentru o nouă poză de hi5.
“Absolutul este punctul indiferent al tuturor polurilor, dincolo de existenţă şi inexistenţă, dincolo de real şi ireal.”
Preşedintele american, Barack Obama, a obţinut vineri premiul Nobel pentru pace, datorită “eforturilor sale extraordinare de consolidare a diplomaţiei internaţionale şi a cooperării dintre popoare”. (sursa: nobelprize.org)
Au fost mulţi candidaţi, printre care s-au numărat disidentul chinez Hu Jia, premierul din Zimbabwe, Morgan Tsvangirai, disidentul budhist vietnamez Tchich Quang Do, avocatul cecen Lidia Iusupova, fosta ostatică de origine franceză şi columbiană Ingrid Betancourt, senatorul columbian Piedad Cordoba, militanta afgană Sima Simar sau prinţul iordanian Ghazi Ben Mohammed Ben Talal , dar în cele din urmă cel mai puternic om al planetei a fost ales de comisia norvegiană.
Un rol important se pare că l-a avut discursul ţinut în Egipt, care a dus la formarea de legături între SUA şi lumea musulmană, între cele două părţi existând tensiuni generate de războiul antitero şi mai ales de 11 septembrie 2001.
Preşedintele Statelor Unite mai are însă două probleme: una în Irak şi cealaltă în Afganistan, unde sunt conflicte deschise. În privinţa acestuia din urmă el aflându-se în căutarea unei noi strategii.
Premiul acordat anul trecut fostului preşedinte şi mediator finlandez Martti Ahtisaari a constat într-o medalie de aur, o diplomă şi un cec în valoare de 1 milion de euro. Deşi nu cred că Obama are nevoie de bani, 1 milion € în plus, nu strică nimănui. :)
Rămânem în continuare să-i privim pe alţii cum luptă pentru lume şi să le admirăm CULTURA.

Aici, pitzipoanca noastră, Lyana, era într-o altă baie şi s-a decis să-şi mai facă o poză pentru HI5.

Ce credeţi că poate să facă limba aia?
“Viaţa nu e oare de o sută de ori prea scurtă, pentru a ne îngădui luxul de a ne plictisi?”

Ea se autointitulează Lyana. Este o pitzipoancă. Pasiunile ei este înotul.
Aici era puţin editată (cu 2 kg fond de ten, ruj ţipător şi cât mai mult rimel)
Va urma…

Te crezi sexy? ia zi!

Try$t
“Majoritatea oamenilor, atunci când îţi cer părerea, nu-ţi vor sfatul, ci doar sprijinul.”
“Pe valurile lumii, ca şi pe valurile mării, nu plutesc decât acei care ştiu să înoate.”

Durdulie..da. Merge să ce? Să tragi la plug? :)
În fiecare an, la diferitele sărbători, pe la TV sunt aceleaşi programe plicticoase.
Anul acesta însă, PROtv m-a impresionat cu programul dedicat zilei naţionale a României.
Acum câteva săptămâni nu înţelegeam ce tot vor ăştia cu expresia “jos pălăria” şi cu pălăria uriaşă din faţa parcului Cişmigiu - despre care nici nu ştiam că e a PROtv-ului. Azi, fără să vreau, am ajuns să mă uit la Happy Hour, apoi la Ştirile PROtv, care au mers la început pe aceeaşi idee - şi anume să aducă aminte că încă există oameni mari, oameni talentaţi, oameni importanţi, oameni cu suflet - iar toţi cei prezentaţi au ceva în comun - sunt români!
Impresionant! Jos pălăria pentru PROtv! :)
“Fă-te om cinstit, şi aşa poţi fi sigur că e un ticălos mai puţin pe lume.”














