Arhiva pentru categoria ‘Diverse’

Aşa arată imaginea de pe blogul lui Ioaniţoaia. Corespondenţă de la de Ovidiu Ioaniţoaia? Ceva parcă nu sună bine. Dar probabil e corect având în vedere noile norme impuse de reformaţii de la Jurnalul.

Neînţelegând de ce scriu ăştia de la gesepe cu “î/â din i” peste tot, m-am informat puţin şi am găsit articolul ăsta în Jurnalul Naţional. Acolo zice o tanti că ei scriu cu “î” pentru că aşa vor ei. De fapt, pentru că sunt susţinuţi de lingvişti şi logică. Vrăjeală!

Citez: “În 1993 ne-am trezit cu noi reguli ale Academiei Române: «De azi scriem cu î din a!», ni s-a spus. Şi ne-am conformat. Ba, mai mult, eu nu mai sînt, nici ei nu mai sînt, nici ele nu mai sînt. Toţi sunt! Pentru că aşa vor academicienii. Chiar dacă nu lingviştii din Academie au hotărît schimbarea. Noi ne opunem!”.

Mai citez o dată: “La 14 ani de la schimbarea impusă de Academia Română, Jurnalul Naţional a hotărît să revină la scrierea cu î din i şi forma de indicativ prezent a verbului “a fi”, “sînt”, la persoanele I singular şi a III-a plural.”

Şi totuşi, după ce se cacă pe ei agită cu schimbările lor, pot justifica de ce “România” se scrie cu “â” ?

Revenind.  Prima dată, tipa susţine că nu a fost justificată schimbarea impusă de Academia Română. Dar ce justifică decizia lor de a reveni la forma anterioară? Nimic. Pur şi simplu nişte oameni care se cred interesanţi prin iniţiativa lor de doi lei. Dacă tot sunt aşa mari jurnalişti, probabil ştiu şi cum a ajuns să se folosească “î”. Sau cel puţin vreau să cred că ştiu, pentru că altfel ar da dovadă de prostie şi mai mare. E ceva din vremea comunismului; o decizie, de fapt un ORDIN care a dus la apariţia scrierii cu “î”.

Aşadar, cine sunt nişte mici comunişti jegoşi? Cine? :D

L.E.: făcând apel la genialitatea lor, din moment ce SCRII “î”, mai e nevoie să precizezi că e din “i”?

Din multitudinea de retardaţi care au scăpat la internet, am găsit unul prost tare. Da’ nu aşa, prost de-ţi vine să te dai cu capul de pereţi că există şi respiră aerul preţios. Aruncă o privire:  Boul boilor!

Dacă mergeţi prin parcul Kiseleff din capitală, veţi întâlni un monument ridicat în cinstea americanilor care au murit în cel de-al doilea Război Mondial. Până acum nimic neobişnuit. Problema e că americanii ăia au bombardat la acea perioadă Bucureştiul şi Ploieştiul şi au făcut ravagii la nivel demografic. Bun, pentru americani or fi ei eroi că au murit pentru ţară şi toate alea, da’ pe noi cu ce ne-au ajutat? Nu e cam ciudat? Şi a mai participat şi Băsescu la inaugurare. Ne mai mirăm de ce ne iau toţi de proşti. :)

Pe 30 şi 31 ianuarie 2010 s-a desfăşurat marele concurs de frumuseţe al iubiţilor noştri compatrioţi de etnie rromă. Nu vă bucuraţi degeaba, titlul l-am pus aşa, fără motiv, ca o dorinţă să zic aşa :)

De ce nu se găseşte un om deştept şi de treabă să-mi îndeplinească dorinţa?

Am tot văzut prin blogosferă acest premiu de Scriitor Superior. O iniţiativă de lăudat, un mod de apreciere a blogurilor.

L-am primit şi eu din partea Freyjei, Alexandrei, a lui eu’s M şi a lui Adrian Bărbat. Vă mulţumesc!

Nu voi da premiul mai departe, deoarece e greu să fac o diferenţiere.

LE: am mai primit premiul şi din partea lui Memi şi Sulu.

mersi! :)

Eu când am zis că România e în Europa doar cu numele, nu m-aţi crezut. Acum când zice şi Băse că România nu s-a integrat, tot eu sunt nebun?

Cum să fim integraţi dacă la noi încă îţi dă în cap un sălbatic pe stradă doar pentru că e el mare bivol?!

Oamenii îşi pierd locurile de muncă..că deh, e criză!

Alţi oameni nu au ce face după ce termină facultatea, deşi numai ei ştiu cât au tras pentru asta… Şi totuşi, după facultate, ce fac? - Vând haine în mall..asta dacă au noroc şi nu stau în piaţă la tarabă.

Eu eram revoltat, că nu înţelegeam de ce nu stau tinerii cu perspective în ţara lor. Nu le găseam spiritul naţionalist. Dar ce să facă aici? La noi, doar prostia este pusă în valoare.. EBA, Marean, cocalarii, piţipoancele, blogării rataţi, sunt doar câteva exemple din gama variată oferită de ţara noastră.

Mutu! Iar e drogat Mutu?! Erau nişte…băieţi, ca să zic aşa (unul din ei, un mare ratat), care tot săreau în apărarea lui Mutu când am scris într-un post cu ceva timp în urmă, că nu-mi convine porecla lui - Briliantul. Ei bine, iar am avut dreptate. E doar un fotbalist fiţos şi român. Român pentru că, după ce mai avut probleme cu drogurile, pierzând 7 luni de fotbal, acum a fost din nou depistat pozitiv. Ce deducem din asta? :)

Să sperăm totuşi că doctorul va lua vina asupra lui, iar Mutu să scape de data asta; deşi nu ştiu cât de mult merită. :)

Dacă tot am zis că-mi fac ţară, mă gândesc că-mi trebuie şi oameni care să mă ajute la conducerea ei. Şi organigrama va fi cam aşa:

- Prim-ministru: Sulu

- Consiliere: Ada şi Freyja

- Redactori ai Monitorului Oficial: Marius Ola şi Florin Puşcaş

- Ministru de Externe: Memi

- Ministru de Interne: Adrian Bărbat

- Traficant de hituri şi idei bune: Teo cu Bogdan DJ

- Ministrul de Mediu: Sorin (care reciclează toate ideile pierdute :D )

- Director al CNA: Babilon (n-o să vedeţi cenzură la noi în ţară :) )

- Ministerul Modei: Fashion Girls

- Armata

- Ziar pentru vedete: Ca-can

- Avem şi zeu: Zamolxis

Dar ce nume îi punem? :D

Aş putea să fiu mulţumit? Nu, ă? Aşa ziceam şi eu.  Kelemen vrea preşedinte, Salam vrea la Eurovision, criza nu mai dispare (dacă s-a instalat vreodată), zoso e ofticat şi îmi dă ban (nu că aş suferi prea mult..), irascibil sunt, prost îmi merge, de nins, ninge, timpul trece…repede. Mi se aşterne pe faţă un zâmbet de prost şi…atât.

Mă cuprinde o frică. Şi nu e cea de moarte, ci e cea de traiul prost. Totul începe să pară parcă scos dintr-un scenariu al unui film de groază combinat cu o dramă parodiată.

Dar m-am decis! Îmi fac ţară şi emigrez. Şi nu pentru că nu mi-ar plăcea România. Dar când nu eşti respectat, poţi să respecţi? Eu nu.

Dacă tot am fost jucător de triburi în tinereţe, m-am gândit ca ţara mea să arate aşa:

Aş avea tot ce-mi trebuie…saleuri, suc, filme pentru băieţi :)

PS: Îmi strâng armata şi voi elibera România. Să mă votaţi!

Piţipoanca străină vs. Piţipoanca băşinoasă băştinaşă

Am tot auzit în ultimul timp că printre participanţii la preselecţia Eurovision se numără şi manelistul Florin Salam. Zeul ţiganilor (şi al unei bune părţi din românii analfabeţi) s-a decis că vrea să reprezinte România la marele concurs muzical internaţional. Clar, ne ducem dracu’. Mai întâi Kelemen ăla a vrut să ne fie preşedinte, iar acum, lăutarul din beci, Salam, vrea să ne facă de râs prin Europa cu super-vocea sa manelistică. Şi vrea să o facă şi în engleză. Cu două melodii chiar. Cum va face acest lucru, nu pot şi nici nu vreau să-mi închipui. Mă întreb dacă ştie să citească bine… că probabil are clase, câte are trenul.

Cotidianul Libertatea ne informează că printre iubitorii muzicii lui Florin Salam se numără politicianul Mădălin Voicu şi fotbalistul Marius Niculae, aşadar, ne putem da seama şi de cultura acestora.

Dar staţi! Salam are şi funcţie. El este vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor, Muzicanţilor şi Lăutarilor Romi din Romania. Invidiaţi-l!

Dacă, printr-o minune, reuşeşte să treacă de preliminarii şi ajunge la Eurovision, va avea ocazia să-şi mărească numărul de fani şi potenţiali clienţi, având în vedere că există cocalari peste tot.

Nu va trece mult timp şi ne vom trezi cu Fernando, că vrea şi el să participe. Ce, doar Salam poate?

Cât tupeu!

Vă mai aduceţi aminte de Eminescu? Da…moldoveanul ăla prost care a devenit poetul naţional al României. Ei bine, astăzi, 15 ianuarie 2010, se împlinesc 160 de ani de la naşterea sa. Probabil mulţi ştiţi deja acest lucru, dar la fel de probabil, sunt şi persoane care nu-şi încarcă memoria cu astfel de banalităţi. Cum era normal în România, au apărut fel şi fel de păreri, cum că s-ar fi născut la 14 sau 20 decembrie 1849. Dar până la urmă, data e simbolică.

În mod surprinzător, la mai bine de 120 de ani de la moartea poetului şi gân­di­to­rului naţional, nu se cunosc încă multe detalii privind viaţa sau moartea sa. Mulţi îl ştiu doar ca poet, însă Mihai Eminescu a fost mai mult de atât. Cariera sa publicistică a fost cel puţin la fel de importantă. El acoperă perioada Războiului de Independenţă din 1877-1878, a proclamării Independenţei din 9-10 mai 1877, a satisfacerii condiţiilor impuse de Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878 pentru recunoaşterea independenţei şi proclamarea Regatului României în 1881. Pe lângă aceste evenimente politice şi sociale majore, el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societăţii româneşti din acea perioadă: răscumpărarea căilor ferate, politica externă, noua Constituţie din 1866 şi legea electorală votată în acelaşi an, bugetul României, înfiinţarea Băncii Naţionale în anul 1880, inamovibilitatea magistraţilor şi multe altele.

Alţii spun că a murit de sifilis, sau că ar fi înnebunit… nici vorbă de aşa ceva. Eminescu a fost o victimă politică. Deranja. Spiritul său naţionalist l-a făcut să critice Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei şi să devină intransigent faţă de politica asupritoare a imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar, iar aceste lucruri l-au făcut să devină incomod pentru unele grupuri de interese.

Astfel a început chinul pentru Eminescu. Este internat forţat la un ospiciu şi i s-a inventat povestea unei boli venerice - sifilisul. I-a fost administrat un aşa-zis tratament, în realitate fiind otrăvit cu mercur şi maltratat.

Moare la data de 15 iunie 1889 în sanatoriul doctorului Alexandru Şuţu. În urma unei autopsii (care există în arhiva Academiei Române), s-a constatat că greutatea creierului său era de 1495 grame, fiind, deci, imposibil să fi suferit de sifilis - boală care distruge materia cerebrală.

Din păcate, există şi astăzi acuzaţii grave la adresa lui Eminescu, venite însă din partea unor anti-români penibili, dornici de a fi băgaţi în seamă.

AS: Dacă ar fi să-mi compar activitatea din ultimul timp cu ploaia, aş putea spune că sunt în mijlocul unui sezon foarte secetos. Timpul nu e de partea mea în această perioadă.  Am dat de greu. Aşadar, seceta va continua. :)

Să trecem şi la articol…semi-articol mai bine zis.

După mai bine de o lună de la terminarea alegerilor prezidenţiale, bannere uriaşe şi afişe de campanie încă zac agăţate aproape prin toată ţara. În Bucureşti, fani de-ai lui Băse încă au lăsat bannere agăţate prin copaci prin care îşi exprimă devotamentul faţă de primul om al statului. Să vedem cât mai rezistă această iubire…

PS: întotdeauna mi-am dorit să am un AS. :D

Sunt sigur că sintagma “crede şi nu cerceta” este cunoscută, dacă nu tuturor, sigur marii majorităţi (da, e corect marea majoritate).  Şi tot marea majoritate este convinsă de faptul că asta e voia lui Dumnezeu şi că asta ne zice Biblia să facem, pentru că e corect. Însă lucrurile nu stau chiar aşa. Nu există nicăieri în Biblie această expresie. Sunt doar referiri. Spre exemplu, pasajul biblic referitor la fructul oprit, care sună cam aşa: “[...]dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”.  Sunt nişte concluzii ale oamenilor, nişte interpretări.

Dar să presupunem că e adevărat. Că Biblia ne îndeamnă să credem şi să nu cercetăm. Însă tot Biblia spune aşa: “Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla!”. Se contrazice singură Scriptura?

Unii spun că scriitorul păgân de secol II, Iulius Celsus a folosit “crede şi nu cerceta” împotriva creştinismului.

Alţii susţin că acest îndemn, “crede şi nu cerceta” este legat de Fericitul Augustin. E îndemnul pe care-l dă în legatură cu cercetarea tainei Sfintei Treimi, subliniind că nu poate fi desluşită şi nici cercetată. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să credem, întrucât Taina Sfintei Treimi, oricât de mult am cerceta-o, rămâne de nedesluşit. Dar mă opresc aici, nu continui, pentru că e posibil să ies din aria cunoştinţelor mele religioase şi nu e recomandabil.

Ca mulţi alţii, despre “crede şi nu cerceta” eu zic că e o mare minciună, iar că ceea ce nu poate fi explicat prin ştiinţă, ţine de Dumnezeu, nicidecum de religie.

În urma unor studii ale careercast.com, s-a constatat că cea mai profitabilă meserie a anului ce tocmai a început este cea de statistician. Adică dacă stai într-un birou, faci nişte calcule şi zici că suntem încă în criză şi bineînţeles dacă eşti bun la asta, poţi câştiga chiar şi 85 ooo € pe an. Asta în timp ce muncile care implică un efort fizic incomparabil faţă de cel depus de statisticieni, ocupă ultimele locuri în topul pe 2010. Alte meserii profitabile ale noului an sunt cea de programator pc, biolog sau istoric.

Oare e valabil şi pentru România?

A mai trecut un an. Realizări importante? Nimic cu adevărat notabil. Sau poate nu sunt în stare să apreciez în momentul de faţă. Crăciunul a venit şi a trecut cu o viteză incredibilă. Totuşi am început chestia asta cu incultura, care la unii a prins, la alţii nu; dar este timp, sau nu. Eu îmi voi continua rolul de inchizitor al culturii, ca să fiu amuzant.

Dar destul despre mine. România cum o duce? Are rost să mai fac şi eu un bilanţ? Alte promisiuni, aşteptări din ce în ce mai mari din partea oamenilor. Mergem pe drumul cel bun? Apar multe întrebări la care oamenii aşteaptă un răspuns pozitiv. Răspunsuri pe care le vom afla pe parcurs. Poate în 2010. Poate mai târziu. Poate e sfârşitul lumii în 2012 şi nu mai aflăm nimic :) Cum ziceam, când ziceam, ce ziceam? Între timp am uitat despre ce vorbeam.

Să nu mai aberez, vă urez un an nou fericit, mai bun decât cel care tocmai s-a scurs, plin de împliniri şi tot ce vă doriţi să devină realitate pe cât posibil!

Navigând prin blogosferă, zi de zi dau de fel şi fel de bloguri. Unele sunt cu adevărat interesante, unele banale..dar altele proaste rău. Sunt bloggeri, sau cel puţin aşa se numesc ei, care nu ştiu să lege două vorbe. Sunt analfabeţi, nu au o tangenţă cu gramatica, iar diacriticele..ce să mai vorbim, sunt ceva necunoscut pentru ei. Aici nu fac referire la greşelile mici, apărute în rândul celor care ştiu cât de cât ce e ăla un blog, sau la zoso care a gafat-o cu dezăpezitul. Sunt acceptabile, corigibile.

De ce vă mai faceţi fraţilor bloguri dacă sunteţi agramaţi?

Şi acum apar întrebări, gen: “păi eu scriu pentru mine, ce treabă ai tu?” - amice, îţi poate vedea oricine mizeria. Cu ce ţi-a greşit limba română ca s-o spurci tu?

Sau gen: “cine se crede şi ăsta cu incultura lui?” - nu mă cred o persoană importantă sau vreunul ce vrea să eradicheze prostia, dar dacă pot să-ţi remarc analfabetismul, de ce să nu-l critic? Teoretic, e o ţară liberă.

Aşadar, înainte să vă faceţi blog, gândiţi-vă şi fiţi de acord cu voi înşivă că nu sunteţi analfabeţi. Eventual, întrebaţi pe careva din jurul vostru, să fiţi siguri de asta. :)

Această chestie atât de îndrăgită, mai ales în SUA, o consider una din marile tâmpenii inventate de oameni. Sunt săli uriaşe, pline de oameni tâmpiţi care se uită cum (de obicei) 2 oameni se prostesc într-un ring de box. Wow! Foarte palpitant! Fac nişte chestii pe care le fac de obicei copiii de până în 12 ani. Dar ei sunt vedete, sunt idoli..pentru că se prefac că se luptă? WTF?

Dragi iubitori ai acestui teatru de proastă calitate, nu vă înţeleg. Criticaţi-mă, faceţi ce vreţi, nu-mi pasă. :)

Nu..nu e vorba de postul religios. Acesta e articolul meu de Crăciun. Încerc să nu devin melancolic în amintirea Crăciunului de altădată, când îl aşteptam nerăbdător. Crăciunul, ca şi alte sărbători importante, a devenit o afacere. Lumea e înnebunită după cumpărături; unii cumpără şi ce nu le trebuie, doar “în caz de”. E o afacere şi pentru colindători, care nu mai primesc fructe şi colaci, ci caută să strângă cât mai mulţi bani. Ei vin la uşă, oamenii le deschid şi apoi pleacă, timp în care colindătorul poate spune şi ce a mâncat cu o seară în urmă :)

Oamenii, după cum îi ştim, sunt capabili să se certe din orice şi să apară neînţelegeri chiar şi asupra acestor lucruri sfinte cum sunt sărbătorile. Nici măcar data Crăciunului nu este comună peste tot în lume. Oamenii sunt de neînţeles.

Specific Crăciunului este Moş Crăciun, care a evoluat de la un moş bărbos care îi ajuta pe cei nevoiaşi oferindu-le daruri, la o marcă de succes care poate vinde orice dacă se află pe etichetele produselor, deci a ajuns un element de marketing. Încă o dovadă pentru faptul că nimic nu durează veşnic. :)

Vă pot ura doar sărbători fericite şi tot ce vă doriţi de Crăciun..cine ştie, poate magia din trecut îşi face apariţia.

Am primit şi eu o leapşă din partea Adei Rus care zicea aşa: “Se cere un top al primilor la pupat pupa Întâiului în stat.”

După părerea mea, topul ar fi cam aşa:

1.Elena Udrea - care pupă tot ce ţine de Băsescu

2.Traian Radu Ungureanu - aka cel mai TRU

3.HR Patapievici - zis “filosofu”

4.Radu Moraru - zis “Nasu” (sau Naşul, nu mai ştiu)

5.Mircea Badea - Glumesc :)

Leapşa nu merge mai departe, că majoritatea au primit-o deja :D

După cum era de aşteptat, discursul a fost bun, încurajator.  Problema e că aproape oricine ar fi putut spune acelaşi lucru. Am încetat de mult să mă încred în vorbe şi sunt sigur că nu sunt singurul.

Băsescu a accentuat necesitatea diferenţierii între politică şi afaceri, lucru bun, însă puţin probabil să se schimbe ceva în acest sens. A reînnoit relaţiile externe (neoficial) cu Franţa şi SUA şi a declarat că întărirea Parlamentului este unul din obiectivele reformării statului. Însă principalul său obiectiv este modernizarea zonei rurale, lucru absolut necesar pentru a tinde la nivelul ţărilor occidentale.

De apreciat sinceritatea (de faţadă sau nu) declarând că: “Nimeni nu are monopolul soluţiilor corecte” iar încercarea sa de reconciliere cu opoziţia nu poate fi decât o speranţă spre mai bine, însă nu o pace totală, pentru că acest lucru înseamnă populism. E absolut normală existenţa luptei dintre putere şi opoziţie, dar ea să nu degenereze şi să urmărească interesele ţării. Repet, nu cred nimic din ce a zis, teoria însă este plăcută. Aştept fapte, nu vorbe!

Mircea Geoană şi-a exprimat nemulţumirea şi scepticismul, iar Gyorgy Frundo a declarat că prezenţa Preafericitului Daniel a fost exagerată. Continui să-mi exprim nemulţumirea faţă de prezenţa membrilor UDMR în Parlamentul României şi chiar de prezenţa lor în România.

Sper, fără pic de înclinare politică, ca următorii 5 ani vor aduce o schimbare spre mai bine.

Dacă pe 1 decembrie sărbătoream 91 de ani de la Marea Unire, astăzi se fac 20 de ani de la acel 19 decembrie când la Timişoara s-a declanşat greva generală prin care se cerea demisia lui Ceauşescu. Astfel, la 20 decembrie 1989, Timişoara avea să devină primul oraş liber de comunism şi se formează Frontul Democratic Român. În aceeaşi zi, Ceauşescu apare la televizor spunând că  huliganii au declanşat revolta, iar în zilele următoare s-a tras în oameni. În stradă nu ieşiseră huligani, ci muncitori de la întreprinderile din Timişoara şi chiar  simpli oameni care erau sătui de comunism şi persecuţiile de până atunci. Pe 22 decembrie, după celebra fugă cu elicopterul a soţilor Ceauşescu, cei doi sunt prinşi şi condamnaţi la moarte, iar la 24 decembrie este proclamată victoria poporului în revoluţia ce avea să înlăture regimul totalitar din România. Soţii Ceauşescu au fost executaţi pe 25 decembrie şi înmormântaţi în secret 5 zile mai târziu în cimitirul Ghencea.

Puterea a fost preluată de Fontul Salvării Naţionale, prezidat de Ion Iliescu, care în anul următor a devenit şi primul preşedinte ales în mod democratic după al doilea Război Mondial.

În luna martie a anului 1990 au avut loc lupte de stradă între români şi maghiari, fapt ce a dus la formarea unor servicii secrete, printre care şi SRI. În acest SRI, absolut (ne)necesar populaţiei au fost incluşi foştii angajaţi ai Securităţii. Aşadar, care era diferenţa dintre SRI şi Securitate? Numele? - foarte probabil.

Au fost Revoluţii în mai multe ţări în 1989: Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia, dar România a fost singura în care s-a realizat cu vărsare de sânge.

Acum, după 20 de ani, ce constatăm? Sunt multe probleme, obiceiurile comuniste încă nu au dispărut în totalitate. Cel puţin avem denumirea de Republică unitară semi-prezidenţială. Nu putem face decât să ne amintim de eroii revoluţiei, să-i cinstim, să ne amintim mereu cu mândrie de ei.. şi să aşteptăm vremuri mai bune, până vor dispărea de tot vechii comunişti de la conducerea statului…şi chiar avem de stat ceva timp :)

Am aflat azi ceva ce m-a pus rău pe gânduri: în Anglia, ţăranii au făcut o piaţă virtuală pentru a-şi creşte vânzările şi a ieşi din criză. Aceştia au apelat la tehnologia modernă pentru a-şi promova produsele şi pentru a uşura accesul consumatorilor la acestea. Site-ul va fi lansat pe 1 ianuarie, iar preţul achiziţiilor trebuie să depăşească 35 lire sterline.

În timp ce ţăranii englezi umblă pe internet şi vând legume stând în casă la cald, ai noştri încă îngheaţă în pieţe şi de cele mai multe ori câştigă foarte puţin în comparaţie cu munca depusă. Asta e ţara în care trăim :)

Ar cam fi timpul pentru un upgrade!

După cum aţi remarcat, nu am mai făcut niciun articol cu referire la alegeri şi asta în ciuda pornirii mele împotriva lui Antonescu, după ce conducătorul liberal s-a aliat cu pesedistul Geoană.

Nu am făcut articol şi din cauză că a fost cel mai discutat subiect în perioada aceasta şi nu am vrut să fiu unul în plus care plictiseşte lumea cu idei şi soluţii salvatoare.

Totuşi, nu pot să nu remarc circul tâmpit, amuzant şi uneori jegos, creat de campaniile celor doi candidaţi. Cea mai tare fază mi s-a părut când a apărut Ponta (membru pesede) pe la teve şi a declarat că “mecanismul de fraudă al celor de la PD-L a funcţionat mai bine”…măcar e cinstit omul :)

Toate fiind spuse, felicitări lui Băse pentru obţinerea celui de-al doilea mandat, consecutiv şi pentru că a ştiut să fure mai bine (ironic!). Rămân la principiul “cel mai puternic învinge”. Asta s-a aplicat şi aici: în ciuda alianţei cvadruple dintre PSD (inclusiv PC), PNL, PRM şi PNG, Băsescu a arătat că este mai tare…mai tare la furat, dar contează că a fost mai tare!

Preşedintele american, Barack Obama, a obţinut vineri premiul Nobel pentru pace, datorită “eforturilor sale extraordinare de consolidare a diplomaţiei internaţionale şi a cooperării dintre popoare”. (sursa: nobelprize.org)

Au fost mulţi candidaţi, printre care s-au numărat disidentul chinez Hu Jia, premierul din Zimbabwe, Morgan Tsvangirai, disidentul budhist vietnamez Tchich Quang Do, avocatul cecen Lidia Iusupova, fosta ostatică de origine franceză şi columbiană Ingrid Betancourt, senatorul columbian Piedad Cordoba, militanta afgană Sima Simar sau prinţul iordanian Ghazi Ben Mohammed Ben Talal , dar în cele din urmă cel mai puternic om al planetei a fost ales de comisia norvegiană.

Un rol important se pare că l-a avut discursul ţinut în Egipt, care a dus la formarea de legături între SUA şi lumea musulmană, între cele două părţi existând tensiuni generate de războiul antitero şi mai ales de 11 septembrie 2001.

Preşedintele Statelor Unite mai are însă două probleme: una în Irak şi cealaltă în Afganistan, unde sunt conflicte deschise. În privinţa acestuia din urmă el aflându-se în căutarea unei noi strategii.

Premiul acordat anul trecut fostului preşedinte şi mediator finlandez Martti Ahtisaari a constat într-o medalie de aur, o diplomă şi un cec în valoare de 1 milion de euro. Deşi nu cred că Obama are nevoie de bani, 1 milion € în plus, nu strică nimănui. :)

Rămânem în continuare să-i privim pe alţii cum luptă pentru lume şi să le admirăm CULTURA.

În fiecare an, la diferitele sărbători, pe la TV sunt aceleaşi programe plicticoase.

Anul acesta însă, PROtv m-a impresionat cu programul dedicat zilei naţionale a României.

Acum câteva săptămâni nu înţelegeam ce tot vor ăştia cu expresia “jos pălăria” şi cu pălăria uriaşă din faţa parcului Cişmigiu - despre care nici nu ştiam că e a PROtv-ului. Azi, fără să vreau, am ajuns să mă uit la Happy Hour, apoi la Ştirile PROtv, care au mers la început pe aceeaşi idee - şi anume să aducă aminte că încă există oameni mari, oameni talentaţi, oameni importanţi, oameni cu suflet - iar toţi cei prezentaţi au ceva în comun - sunt români!

Impresionant! Jos pălăria pentru PROtv! :)

Au trecut 91 de ani de când românii au arătat că sunt români. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, formată din 1228 de delegaţi şi peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile ţării, au adoptat Rezoluţia ce consfinţea unirea ţinuturilor româneşti cu România. A fost creată şi o situaţie favorabilă din exterior, datorită Primului Război Mondial şi a destrămării marilor imperii.

91 de ani..pare bătrână, dar nu e nici pe departe. Mai are multe de învăţat. Noi mai avem multe de învăţat. Dar deocamdată ne ducem cu paşi mari pe un drum greşit. Vrem într-adevăr o Românie a bunului-simţ. Singurul regret e că nu are cine să ne-o ofere! Cineva trebuie să preia comanda…dar nu Geoană, nici Băsescu, nici mogulii din spatele lor, ci noi trebuie să conducem. Noi suntem majoritatea, noi avem mai multe drepturi. Aşadar, să ne redresăm prin propriile puteri, să nu ne lăsăm manipulaţi şi conduşi de trădători şi mincinoşi.

Nu merge, aşa e? S-au dus vremurile revoluţioniste, s-au dus românii. Azi, în mare parte, există doar locuitori ai acestor meleaguri. Să ne bucurăm totuşi de trecut şi să ne amintim de eroii noştri, care ne-au oferit libertate şi o ţară a noastră.

Am pus o imagine cu Romănia Mare pentru că şi în Basarabia şi Bucovina sunt români. E şi ziua lor. E ziua noastră, a tuturor.

La mulţi ani România! La mulţi ani românilor!

Tot văd de la o perioadă reclame peste reclame la o porcărie de site, care cică îţi calculează data morţii. Mă cam îndoiesc că e nou pe internet, sau că ar fi singurul de acest gen, dar tot îmi sare în ochi în ultima vreme (pe lângă disperaţii ăştia cu campaniile lor). Cum să ceri 6 euro pentru nimic? De fapt, mă întreb cine ar da banii ăştia pentru a afla o idioţenie. Şi nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că e şi românesc site-ul respectiv. :)

Daţi-mi mie 6 euro şi vă spun când vă veţi întâlni jumătatea. A, nu ştiaţi? Numele meu mijlociu este Cupidon. Cred că aş avea şanse mai mari să nimeresc data, decât ăştia cu site-ul morţii.

Crin Antonescu şi-a dezamăgit susţinătorii prin alegerea sa de a-l susţine pe Mircea Geoană în turul II al prezidenţialelor. A uitat oare că PSD-ul este continuatorul PCR? A uitat cine i-a omorât pe Brătieni, fondatorii marelui partid liberal?

Majoritatea votanţilor lui Antonescu au fost tinerii. Tineri care speră să dea de tot trecutului era comunistă. Cum arată acum imaginea lui Antonescu în minţile votanţilor săi? Străinii spun că ne îndreptăm spre un viitor condus de o putere de stânga … şi au dreptate!

Nici numele ce-l poartă nu-i dă voie să facă o asemenea alegere. Marele Ion Antonescu a fost de asemenea condamnat la moarte şi executat de comunişti. Niciodată un liberal adevărat nu ar susţine un comunist pentru preluarea puterii. Oricât l-ar fi urât pe Băsescu, nu era nevoie să-l susţină pe Geoană şi să pună astfel sub semnul întrebării direcţia pe care se îndreaptă România în următorii 5 ani.

Nu vreau să mă gândesc că revoluţia de acum 20 de ani nu a însemnat nimic, dar se pare că deocamdată a schimbat doar oamenii, nu şi mentalitatea acestora.

Să sperăm că în turul II românii vor face alegerea corectă!

Alegerile prezidenţiale

Cu toţii ştim că trăim într-o lume a convenţiilor, unde oamenii ajung sau nu la un acord asupra diferitelor idei. Soarele este “soare” pentru că asta au decis oamenii să fie, apa, pământul, aerul, focul de asemenea. La fel se întâmplă cu orice lucru material sau imaterial din jurul nostru.
Nu demult, cineva mi-a atras atenţia cu privire la acel motto de pe prima pagină - “România e în Europa doar cu numele”, zicând că “suntem dintotdeauna în Europa”. Aşa să fie? Care Europă? Există o Europă Occidentală, catolică şi una Răsăriteană, ortodoxă. Din nou, cuvinetele ne derutează.
Revenind la convenţii…putem spune că şi istoria însăşi este o convenţie. Până la urmă, ceea ce numim istorie este, în raport cu realitatea, o naraţiune simplificată, îmbogăţită din punct de vedere dramatic şi investită cu sens. Este o naraţiune a unor oameni, numiţi istorici, care evocă trecutul aşa cum cred ei de cuviinţă, acceptaţi sau contestaţi de masele de oameni.
Nimeni nu poate afirma sau confirma ceva în mod definitiv, ci doar putem accepta teoria într-un mod provizoriu. Ceea ce considerăm a fi “adevărat” azi, poate deveni “falsul” de mâine.
Trecutul înseamnă legitimare şi justificare…iar misiunea istoriei este de a reconstitui trecutul. Aşadar putem confunda convenţia cu realitatea, fiind singura cale de comunicare şi înţelegere între oameni, indiferent de rasă, vârstă, ideologie şi cultură.

După cum vă este cunoscut, o tipă dintr-un sat din judeţul Argeş, pe numele ei Ioana Vişan, a reuşit să ajungă în patul premierului italian Silvio Berlusconi. Până aici, nu avem de comentat. E viaţa ei. Se poate culca cu orice moş din lume.
Dar când apare maică-sa şi spune că este mândră de fiica ei pentru că-l face de bani pe Berlusconi, care la cei 70 de ani nu prea mai poate mare lucru în pat şi că ar “vrea s-o vadă acum şi cu Obama”.. se cam schimbă lucrurile. Mai ales că Ioana, după ce a terminat liceul, a tăiat-o în Italia şi a făcut primii bani din prostituţie.
Ne mândrim cu fetele noastre prostituate şi le încurajăm să facă asta… Cum evoluăm noi?

Am fost acuzat în ultimul timp că nu acord suficientă importanţă promovării culturii în pofida a ceea ce s-a vrut a fi acest site de fapt, până în momentul de faţă, adică un mijloc de combatere a inculturii şi a expunerii mostrelor de prostie.
De asemenea, am fost catalogat drept semidoct. Oi fi! Şi? Ce importanţă are cum sunt eu? Contează dacă VA ieşi într-o proporţie pozitivă ce vreau să fac. Şi dacă nu, ce? De asta nu mai poţi tu, vânzătorule de tricouri?!
Apropo, dacă vreţi să cumpăraţi nişte super tricouri (a se citi: dacă vreţi să fiţi prostiţi pe faţă) vă invităm pe site-ul ăsta de căcat. Ha!

Observ frecvent reclame prin autobuze sau tramvaie care transmit mesaje penibile gen: “Praf, trafic, claxoane, poluare etc etc… Nu te-ai săturat? Ia un mijloc de transport în comun!”. CA SĂ CE? Ca să suport înghesuiala, acelaşi trafic, putoarea şi, mai nou, căldura exagerată? Păi ce naiba rezolvi dacă renunţi la maşina persoanala? Cheltui mai puţini bani, ok, orice ar fi, preferabil e să iei maşina ta, măcar stai dracu` pe locul tău, nu în picioare, într-un sandwish total şi sufocat.
Adică ideea e simplă: nu e rău să iubim natura, să încercăm să o ocrotim, dar nici nu e rentabil să-ţi scurtezi tu viaţa pentru asta. Din punct de vedere rutier, Bucureştiul e, irevocabil, un monstru!

Într-adevăr, ne place să ne lăudăm. Începând cu strămoşii noştri, care au fost cei mai viteji oameni din perioada lor şi până în zilele noastre, când românii sunt cei mai deştepţi şi cinstiţi oameni, dar care nu au deloc noroc.

Câţi dintre noi nu am exagerat măcar o dată, lăudându-ne, sau nu am auzit pe alţii zicând despre faptele măreţe pe care le-au făcut? Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa..dacii erau nişte leneşi, până au venit romanii şi i-au pus la treabă. Dar nouă ne place să credem că dacii sunt strămoşii noştri, oameni harnici, viteji şi drepţi. :)

După un pahar, începem să povestim prin ce peripeţii am mai trecut şi cât de tari suntem, dar când vine vorba de realitate…

     Emisiune mai scârboasă ca asta rar mi-a fost dat să văd. Un stil de manipulare fără urmă de bun simţ, penibilitate infinită redată de glumele proaste, forţate. Nu mi se pare credibil nimic din ce se întampla în cadrul acestei emisiuni. Pentru că se laudă exagerat, se aude de zeci de ori pe emisiune “totul e pe bune!” sau “premiile sunt pe bune”, iar apoi vezi reclame cu oameni care cică îşi ridică premiile… cu ce scop? Ce rezolvă? Şi eu pot pune un om să spună în faţa camerelor că a caştigat 5 lei … Şi?!

     Revenind la penibilitate, nu pot să nu-l menţionez şi pe Mister Bingo ăla, care se comportă ca un idiot pe la uşile oamenilor; intră peste cei care deschid făra nicio ruşine..eu cred că l-aş bate dacă şi-ar face apariţia în zona mea. (sunt dur, ştiu. ha!) 

     Iar ca treaba să fie completă, în seara asta (n.r. 18 octombrie 2009) au mai chemat şi nişte manelişti ca să atragă marea categorie a iubitorilor de muzică bună românească..şi cred că şi-au îndeplinit norma de rating pentru seara asta. :)

 După o absenţă în care a avut probleme atât de sănătate, cât şi personale, fiind acuzat că şi-a agresat soţia, Marian Drăgulescu a reuşit să câştige din nou aurul mondial în cadrul probei de la sol a Campionatului Mondial desfăşurat la Londra. Drăgulescu a mai câştigat medalia de aur la Debrecen în 2002 şi la Aarhus în 2006.

Trebuie să-l felicităm pe Marian şi să-i urăm succes în continuare! :)

Vă invităm să comentaţi asupra diverselor subiecte pe care vi le vom propune în această categorie!

Ca prim subiect, propunem să vă daţi cu părerea legat de situaţia  nonGuvernului României.

Cele mai interesante 3 păreri vor fi afişate într-un articol pe prima pagină, cu un eventual link către blogul respectivului.

 Preşedintele vrea cu orice preţ referendum pentru reducerea numărului de parlamentari, declarând că va semna decretul indiferent de părerea parlamentarilor.

“Nimeni nu-mi poate lua stiloul din mână să semnez Decretul.” a fost declaraţia lui Băse şi până la urmă cred că are dreptate. Omul are puterea, dată de Constituţie şi poate să facă ce vrea (respectând sensul democratic al cuvântului, ca să zic aşa), iar dacă vrea referendum, asta va avea. Singurul lucru care i-ar sta în cale, ar fi lipsa oamenilor de la urne, pentru că sunt necesari 50% + 1 din români, dar dacă tot sunt la vot, de ce nu ar mai pune o ştampilă pe “DA”?

Uitasem. Tot în Constituţie scrie că Parlamentul este format din Camera Deputaţilor şi Senat, iar pentru crearea Parlamentului unicameral este nevoie de modificarea Constituţiei, dar acesta este doar un detaliu, se descurcă Băse cumva. :) 

Mă scot ăştia din pepeni cu Prinţul Cristea pe la ştirile din sport sau emisiuni sportive. De unde au mai scos-o şi pe asta acum? Ce dracu’ a făcut acest Adrian Cristea atât de notabil în fotbal încât să fie botezat întruna Prinţ?

Stil spoecific mass-mediei din ţara asta!

Aaa, dacă tot am pomenit de pârţul Prinţ, să nu fac greşeala de a-l omite pe Mutu, iaraşi un exemplu bun, el e “briliant”… Un briliant care s-a drogat ca un idiot, a stat pe bara 7-8 luni, a trecut printr-un adevărat coşmar şi… şi ce? A învăţat ceva?! S-a văzut vag după revenire, în special pe la echipa de club şi uneori pe la naţională. Dar acum demonstrează că şi-a revenit!

Ce să le ceri ăstora  din presa, când ei visează NUMAI bani şi apelează la orice modalitate pentru a-i produce…!?

După acest excepţional 0-5 în Serbia, săracii “tricolori”  numai de critici nu duc lipsă. Ar trebui compătimiţi, ei au făcut absolut tot ce au putut. Mai mult de 5 goluri nu puteau lua. E destul de greu totuşi la nivelul ăsta. Mutu săracu şi-a dorit mult, vizibil, să facă rost de un cartonaş galben, care să-l scutească de prezenţa la marele derby cu Insulele Feroe. Maftei şi Raţ, sau bulevardele din “naţională”, au fost foarte draguţi cu sârbii, i-au lăsat în pace, să-şi facă norma, nu de alta, dar sârbii sunt cam periculoşi şi riscau să-şi ia bătaie. Ceilalţi “tricolori”, să fim serioşi, fiecare-n parte au fost nişte dobitoci. Deci o să mă abţin de la a mai băga în seamă câţiva prieteni cu fotbaliştii şi n-o să-i mai critic şi eu :) Să sperăm că în meciul cu Feroe să facem o figură frumoasă şi să reuşim să marcăm un gol mai mult ca ei, pentru a avea mai puţine goluri primite.

 În aşa zile am ajuns…

De obicei chestia e valabilă toată ziua, dar mai ales dimineaţa dacă apuci să circuli cu metroul, te ia jalea. Toată lumea parcă se duce la tăiat.
Ora 5:15 AM, Lujerului, intru în metrou şi mă aşez. Îmi trece prin cap un gând scurt: “De-acu` încerc doar la 5 dimineaţa metroul că prind şi eu loc pe scaun.” Mă uit la un nene de lângă mine, citeşte un ziar cu ochii închişi, altu’ din faţă a adormit cu gura căscată, o doamnă se uită la tavan parcă aproape plângând, zici că ar urma un atac terorist. Unul cască, altul se uită într-un loc fix de minute bune, mai sunt doi dintre care unul vorbeşte iar celălalt nu ascultă. Şi nu e amuzant deloc! E o stare absolut contagioasă de agonie profundă, explicabil, mai mult sau mai puţin.

Aa, şi apropo, toată lumea cred că se ducea la muncă, numai eu mă duceam după o placintă imensă :)

Conform Mediafax, premierul Emil Boc a anunţat că guvernul a decis reducerea numărului de personal de la cabinetul demnitarului cu 20%.

Emil Boc se ţine tare, tare de tot de aceste demersuri pentru a realiza o reducere substanţială de fonduri. Într-adevăr, sună apreciabil, nimic împotrivă, sunt multe persoane prin “odaie” care stau pe bară şi iau mulţi bani, dar Doamne, oare ce substraturi mai sunt şi pentru acest gen de decizii? Doar campania asta electorală? Atât de multe se întamplă, culmea exact acum, oare ei chiar nu-şi dau seama că se vede şi din avion asta?

Inevitabil dai, mai mult sau mai puţin, de ghinion în viaţă.

Poţi avea ghinionul:
- să te naşti într-o ţară ca România, unde, cu vagi excepţii, înainte de a te gândi la ce ai de făcut cu viaţa ta, eşti nevoit să te gândeşti la ce o să mănanci diseară sau la cum să-ţi păzeşti mai bine banii, puţini câţi sunt…
- să ai o pereche de părinţi care nu ştiu să depisteze, să aprecieze şi să ajute la dezvoltarea unor posibile calităţi, vreun talent sau înclinaţie; din contră, să distrugă încet ceea ce poate deveni bun la tine şi să te tranforme într-o mizerie, fără voia ta. În România sunt multe cazuri!
- să dai de nişte prieteni care te lasă când ai mai mare nevoie..da, şi aici sunt multe cazuri :); sau să te îndrăgosteşti de cine nu trebuie - ăsta da ghinion..

- să pierzi tot ce ai, într-o clipă. Să rămâi fără răbdare, fără voinţă, fără speranţă, fără iluzii trăind într-o lume iluzorie…

Multe aspecte negative legate de “ghinion”…dar chiar există? Sau e doar o altă convenţie a oamenilor, pentru a putea da vina pe ceva când se întâmplă lucruri mai puţin plăcute?

Astăzi la metrou am avut surpriza de a fi abordat de o bunicuţă de vreo 60 ani, zic eu, dornică de a intra în stand-by pe durata călătoriei. Şi zice: “Dă-te şi tu după scaunul ăla să stau eu că-s bătrână şi bolnavă… :( ” …

Eu mă gândesc puţin şi-i zic simplu, zâmbind ironic: “Doamnă, unde să mă dau după scaun?”

Evident, i-am acordat “prioritate” bătrânicii deşi am stârnit-o puţin. Nu înţeleg de unde şi până unde s-a ajuns la folosirea cuvântului “după” ca înlocuitor al grupului “de pe”… Cu ce ocazie?

  Din seria “Prostia la români” vă prezint astăzi episodul “Cancan”. Acest tabloid de rahat ne prezintă scene zilnice din viaţa unor oameni din România, care sunt vedete, cum le zic ei. Iar românul cumpără. De ce cumpără?! N-am reuşit să-mi dau seama, dar cert este că pare foarte interesat. Şi totuşi de ce vor atât de mult să ştie despre Irinel şi Moni, despre fetiţa lui Chivu, despre proasta de Oana Zăvoranu şi Pepe, despre Bahmuţeanca şi florile ei din balcon sau că Andreea Raicu a primit un mărţişor în Moldova? Acum, mai nou, publică filmuleţe porno cu nevasta lui Ghionea sau cu Mihai Bendeac. Nu mai au voie oamenii să se fută pentru simplul fapt că acest ziar îi consideră vedete şi le fac viaţa publică? Multe întrebări fără răspuns; iar îngrijorător e faptul că oamenii sunt mai interesaţi de viaţa altora decât de propria lor viaţă.

     Pe lângă faptul că ştirile lor sunt de căcat o pierdere de timp, nici măcar nu sunt redactate bine. Nu folosesc ghilimele, nu folosesc diacritice, uneori nici nu scriu româneşte. Important e să iasă banu’! :)

     Şi ca să fiu la modă, pot spune: Cancan suge!

     Cocalarii… totdeauna  m-am întrebat ce au ăştia în cap sau de ce există. În curând vom auzi că vor autonomie şi ei. Limba şi-au creat-o, din prostie, bineînţeles, distrugând limba română.  Să dăm câteva exemple: “talent” - în limba română, acest cuvânt se referă la o aptitudine, o înclinaţie spre un anumit domeniu de activitate, în timp ce în limbajul cocălăresc (pe lângă faptul că apare sub diferite forme, cum ar fi: tal3nt, 7al3n7 sau t@L3nt ) înseamnă.. nu ştiu exact ce înseamnă, dar ştiu că este folosit de fiecare cocalar la autodescriere; “arfe”  - cuvântul românesc “arfă” este un sinonim cu “harpă” (ştiţi voi, instrumentul muzical cu coarde), ei bine, pentru cocalari, “arfele” sunt un soi de “tal3nt” sau ceva de genul; “prinţesă” - în mod normal acest cuvânt ne duce cu gândul la vreo familie regală, acesta fiind de fapt şi singurul sens al cuvântului (prinţesă - fiica unui suveran/soţia prinţului), dar maneliştii - o categorie mai largă, în care se regăsesc şi cocalarii, folosesc acest cuvânt pentru a-şi alinta consoartele, cum de altfel şi ele se autodescriu.

     Aceste cuvinte, precum şi multe altele, culminând cu modul lor infect de a stâlci limba română, de a se îmbrăca, de a exista până la urmă, au dus la formarea acestei categorii de oameni (sau ceva), care reprezintă pleava societăţii româneşti, împreună cu ţiganii şi ungurii.

Primul act de grandomanie “supremă” înfăptuit în România a fost proiectul de construcţie al actualului Palat al Parlamentului, care a fost o urmare a vizitei lui nea’ Nicu la omologii săi din China şi Coreea de Nord din 1971.

De ceva timp a apărut şi în România postdecembristă fenomenul denumit “grandomanie”. Atât timp cât eşti un om foarte puternic (bani, relaţii, bla bla), ai impresia că tot ţi se cuvine, lucru normal, într-o anumită măsură. Cel mai elocvent exemplu de grandomanie de pe meleagurile noastre este, fără discuţie, Gigi Becali. Doar că în cazul acesta, omul cam începe să fie depăşit de situaţie şi a luat-o razna, deşi psihologii spun că nu suferă de vreo boală, ci este doar o trăsătură de caracter. Dar practic, trăieşte într-o lume a lui, unde deţine puterea.

Dar această manie s-a răspândit repede. S-a extins în orice domeniu, inclusiv în cele noi apărute. Exemplul cel mai apropiat nouă, este, desigur, blogosfera. Personaje ca zoso sau arhi, care au avut norocul de a fi printre primii deţinători de blog din România, au impresia că sunt infailibili, că modul lor de a redacta un mesaj pentru cititori, este perfect, iar dreptatea nu poate fi decât de partea lor.

Deşi poate mi-aş dori să am succesul celor doi bloggeri, asta nu înseamnă că sunt idolii mei, sau că nu sunt de căcat. :)

     Am observat aici cum Băsescu începe subit să dea semne că ar conştientiza situaţia din sistemul sanitar românesc. Culmea, se leagă tocmai de whiskey, băutura lui preferată după cum ştim cu toţii. Pe de altă parte, este şi foarte dificil de identificat faptul că un procent colosal din numărul medicilor din ţara noastră trăiesc în mare parte din “bacşiş”. Şi bineînţeles, este doar o coincidenţă că se trezeşte chiar în preajma alegerilor prezidenţiale să facă astfel de afirmaţii.

     Ceea ce este şi mai ciudat, faptul că primul om al statului critică clasa politică pentru că ar lua decizii importante în perioade prielnice.

     Porcul e mai cuminte în apropierea Ignatului, nu? :)

În curând vom fi puşi din nou, ca popor, în situaţia de a alege liber un preşedinte pentru Romania. În 20 ani de post-comunism la cârma ţării au fost doar 3 “fenomene” politice: Ion Iliescu (`90 -`96 şi 2000 - 2004), Emil Constantinescu (`96 - 2000) şi Traian Băsescu (foto; 2004-2009).

Nu ştiu dacă le putem numi sau nu experimente şi chiar nu vreau să ma cred în măsură să fac astfel de aprecieri. De comentat este în principal starea în care regăsim ţara acum, din toate punctele de vedere, comparativ cu ce a lăsat răposatul. Iar schimbările sunt vizibile doar la nivel formal. Sunt mii de acte care atestă FALS străzi ca fiind asfaltate, dar care se bat cap în cap cu realitatea, când pietrişul încă zace peste mii de sate. Sunt zeci de oraşe “europene” fără un parc bine pus la punct pentru recreere, unde mai pui că în la fel de multe oraşe dacă plouă puţin peste măsura, deja înoţi garantat. Sunt multe de spus pe faţă şi fiecare din noi ştim asta.

Douăzeci de ani peste România a domnit un sistem total defectuos, fara pic de obiectivitate, onoare, patriotism şi, mai ales, eficienţă! Se tot vorbeşte că a fost un pas înainte integrarea în UE. Da, un pas. Dar România are nevoie doar de un pas? Infrastructura a progresat într-o remarcabilă masură într-un timp foarte scurt, într-adevăr, dar e foarte grav că noi chiar credem că suntem băgaţi în seamă cu adevărat la Strasbourg! Suntem doar nişte sclavi, nişte cobai :)

Oare un preşedinte chiar are puterea de a schimba în mai bine soarta unei ţări în picaj continuu? Şi dacă da, cine ar putea face asta?

     Am postat zilele trecute un mesaj cu link către incultura.ro pe forumul counteriştilor din România. Deşi mă aşteptam la o reacţie idioată din partea lor, am vorbit cu un amic care face şi el parte din această comunitate şi în cele din urmă am postat. Am aşteptat câteva momente şi soseşte primul mesaj. Cum era normal, a fost ceva de genul că nu-i place site-ul. Am mai aşteptat puţin şi apoi au început să apară din ce în ce mai multe postări; copii, adulţi imaturi şi fel de fel de idioţi cărora le place să se certe cu toată lumea folosind expresii de „suferinţă”, cum le zic ei.

     Apoi am vorbit cu o prietenă de a mea, i-am zis care este planul şi ne-am decis să o „infiltrăm” în „reţea”. Din nou băieţii au atins aşteptările şi au început să o înjure pe fată, dorind să arate cât de cool sunt ei. Mă mir că nu s-a enervat, dar a mai postat cateva mesaje şi astfel din nou am văzut cât de idioţi sunt aceşti..oameni să le zic aşa, care îşi petrec viaţa pe un forum. Ei nu sunt obişnuiţi cu lumea reală, nu ştiu decât de counter-strike şi de forumul acela pe care trăiesc. Au început chiar să se mire..că ce caută fetele pe forum. Parcă îşi apărau teritoriul.

     Toate fiind spuse, am văzut încă o dată (fără nicio surprindere) nivelul redus al tinerilor din România.

Ps: nu spun că nu sunt şi oameni mai normali în comunitatea counteriştilor, dar numărul lor este mic şi în continuă scădere. Trist.

Intrând pe site-ul lui Mircea Badea, am dat din greşeală peste un comentariu foarte interesant, ce cuprindea şi o anagramare a numelor unor personalităţi mai mult sau mai puţin cunoscute vouă. Delight yourself J

TRAIAN BASESCU - SATANIC ABUSER - cel mai mare duşman al lui Băsescu este el însuşi.

EMIL BOC - MOB LICE - păduchele mulţimii

MIRCEA GEOANA - I AM AN ACE OGRE - (ogre = monstru care mănâncă oameni)

C.V. TUDOR - VOID ULTRA INDECORUM - (indecorum = coarse - cel ce adresează injurii)

CRIN ANTONESCU - A NECROTIC NUNS

SORIN OPRESCU - UNIPROCESSOR - singur şi independent

ELENA UDREA - LEADEN UREA (lead = plumb, otravă)

Citeste tot »

     Inaugurăm astăzi un nou portal web în cadrul online-ului românesc  - incultura.ro – ceea ce se vrea a fi o altă modalitate de „campanie anti-sistem” , generalizată. Prin „campanie anti-sistem”, a se inţelege tot ce cuprinde fiecare din noţiunile: prostie, manipulare a populaţiei, cenzură, analfabetism, grandomanie, furt, corupţie etc. De asemenea, acest site va fi conceput de aşa natură încât să prezinte o atitudine foarte dură faţă de sistemul politic din Romania, care maschează un comunism ce persistă.

     De precizat este şi faptul că noi nu dorim să ni se acorde dreptate. Nu! Decât o semi-sugestie „aveţi dreptate”, mai bine o mini-sugestie constructivă, care chiar poate fi pusă în practică, cu mai mult sau mai puţin succes.

     În altă ordine de idei, acest site nu este un pamflet, dar ne vom folosi de aceasta „mască” pentru a ne putea exprima liniştiţi în legătură cu absolut orice şi oricine, în orice mod vom considera de cuviinţă, astfel încât acest  loc virtual să-şi atingă scopul predefinit!

     Vă mulţumim pentru atenţie,  Andreea ai legătura! J