Posts Tagged ‘alegeri’
Autor: celmaibun
Un nou interviu pentru rubrica noastră destinată bloggerilor. De data aceasta protagonistul este Ştefan Horodincă, profesor de limba engleză la Colegiul Economic “Octav Onicescu” din Botoşani, posesor al blogului dpweb. Este pasionat de cărţi, considerând că “e un pansament mintal o lectură de 30 sau 40 de pagini pe zi”. În cele ce urmează, vom discuta despre situaţia învăţământului românesc şi a tinerilor, cum a ajuns el în blogosferă şi circul creat de alegeri.
După cum obişnuim, la început facem cunoştinţă. Aşa că, te rog, fă-ne o scurtă prezentare a ta.
Ştefan Horodincă: Ştefan-Cătălin Horodincă, născut la Botoşani pe 17 decembrie 1981. La tipul ăsta de întrebări de obicei se începe cu “am trei prieteni adevăraţi” şi “în viaţă e important să…” Eu o să spun că mi-a plăcut foarte mult cursul de teatrul absurdului la facultate, prin anul III sau IV, şi că cei opt ani petrecuţi în Colegiul “A.T. Laurian” au însemnat enorm pentru mine. Mă întreb uneori de ce nu m-am născut în Franţa, îmi doresc să nu întreb permanent care e scopul acţiunilor celor din jur (n. tr. să nu fiu aşa de sceptic şi interiorizat uneori). Sper ca ceea ce spun de vreo şase ani celor care stau în faţa mea să fie de folos şi să închege în mintea majorităţii un bob de cunoaştere şi curiozitate. Am recitit de curând “DUNE”, e o chestie interesantă să reiau, în altă paradigmă personală, lecturi din vremuri trecute. Nu pescuiesc, în schimb meseria mea e să fiu pescar de oameni. Habar nu am cum să prind peştii aştia. Uneori îmi spun că mai întâi a fost nevoie ca eu însumi să mă las prins de chit.
Ştie toată lumea că sunt probleme în învăţământ, atât din punct de vedere al remuneraţiei profesorilor, cât şi a lipsei de pregătire şi interes a unora din ei. Sunt şanse să se schimbe ceva în acest sens?
Ştefan Horodincă: Ca să fiu diplomat aş spune că având în vedere criza profundă prin care trece societatea românească de 20 de ani încoace schimbarea este inevitabilă şi de dorit. Sincer vorbind însă nivelul salariilor cadrelor didactice reflectă limita de bunăvoinţă pe care o arată statul acestui domeniu. Nu sunt de acord că producem filozofi şi ospătari. Sunt de acord că unele cadre didactice nu au nicio legătură cu vocaţia, cu dedicarea profesională. Mulţi uită că nu practică o meserie în sensul strict al cuvântului şi că nu lucrează cu borcane sau butuci neînsufleţiţi. Profesorul Onofrei de la ATL spunea că noi creăm în primul rând Oameni. Cât priveşte pregătirea academică a unor colegi…. Aici sunt două categorii: cei care crează impresia că nu ştiu prea multe şi cei care chiar nu ştiu nimic. Am supravegheat personal un concurs de titularizare la altă specialitate. Aş fi luat cel puţin 5 din cultură generală. Unele colege nu au luat note de trecere dar ele sunt cele care vor preda la ţară şi vor poza în faţa comunităţii şi a elevilor în zeiţe coborâte din milă printre muritori.
Tags: alegeri, blog, bloggeri, blogosfera, incultura, interviu, profesori, romania | 
Comments
Autor: celmaibun
În curând vom fi puşi din nou, ca popor, în situaţia de a alege liber un preşedinte pentru Romania. În 20 ani de post-comunism la cârma ţării au fost doar 3 “fenomene” politice: Ion Iliescu (`90 -`96 şi 2000 - 2004), Emil Constantinescu (`96 - 2000) şi Traian Băsescu (foto; 2004-2009).
Nu ştiu dacă le putem numi sau nu experimente şi chiar nu vreau să ma cred în măsură să fac astfel de aprecieri. De comentat este în principal starea în care regăsim ţara acum, din toate punctele de vedere, comparativ cu ce a lăsat răposatul. Iar schimbările sunt vizibile doar la nivel formal. Sunt mii de acte care atestă FALS străzi ca fiind asfaltate, dar care se bat cap în cap cu realitatea, când pietrişul încă zace peste mii de sate. Sunt zeci de oraşe “europene” fără un parc bine pus la punct pentru recreere, unde mai pui că în la fel de multe oraşe dacă plouă puţin peste măsura, deja înoţi garantat. Sunt multe de spus pe faţă şi fiecare din noi ştim asta.
Douăzeci de ani peste România a domnit un sistem total defectuos, fara pic de obiectivitate, onoare, patriotism şi, mai ales, eficienţă! Se tot vorbeşte că a fost un pas înainte integrarea în UE. Da, un pas. Dar România are nevoie doar de un pas? Infrastructura a progresat într-o remarcabilă masură într-un timp foarte scurt, într-adevăr, dar e foarte grav că noi chiar credem că suntem băgaţi în seamă cu adevărat la Strasbourg! Suntem doar nişte sclavi, nişte cobai :)
Oare un preşedinte chiar are puterea de a schimba în mai bine soarta unei ţări în picaj continuu? Şi dacă da, cine ar putea face asta?
