Posts Tagged ‘bloggeri’
Autor: celmaibun
Navigând prin blogosferă, zi de zi dau de fel şi fel de bloguri. Unele sunt cu adevărat interesante, unele banale..dar altele proaste rău. Sunt bloggeri, sau cel puţin aşa se numesc ei, care nu ştiu să lege două vorbe. Sunt analfabeţi, nu au o tangenţă cu gramatica, iar diacriticele..ce să mai vorbim, sunt ceva necunoscut pentru ei. Aici nu fac referire la greşelile mici, apărute în rândul celor care ştiu cât de cât ce e ăla un blog, sau la zoso care a gafat-o cu dezăpezitul. Sunt acceptabile, corigibile.
De ce vă mai faceţi fraţilor bloguri dacă sunteţi agramaţi?
Şi acum apar întrebări, gen: “păi eu scriu pentru mine, ce treabă ai tu?” - amice, îţi poate vedea oricine mizeria. Cu ce ţi-a greşit limba română ca s-o spurci tu?
Sau gen: “cine se crede şi ăsta cu incultura lui?” - nu mă cred o persoană importantă sau vreunul ce vrea să eradicheze prostia, dar dacă pot să-ţi remarc analfabetismul, de ce să nu-l critic? Teoretic, e o ţară liberă.
Aşadar, înainte să vă faceţi blog, gândiţi-vă şi fiţi de acord cu voi înşivă că nu sunteţi analfabeţi. Eventual, întrebaţi pe careva din jurul vostru, să fiţi siguri de asta. :)
Autor: celmaibun
Un nou interviu pentru rubrica noastră destinată bloggerilor. De data aceasta protagonistul este Ştefan Horodincă, profesor de limba engleză la Colegiul Economic “Octav Onicescu” din Botoşani, posesor al blogului dpweb. Este pasionat de cărţi, considerând că “e un pansament mintal o lectură de 30 sau 40 de pagini pe zi”. În cele ce urmează, vom discuta despre situaţia învăţământului românesc şi a tinerilor, cum a ajuns el în blogosferă şi circul creat de alegeri.
După cum obişnuim, la început facem cunoştinţă. Aşa că, te rog, fă-ne o scurtă prezentare a ta.
Ştefan Horodincă: Ştefan-Cătălin Horodincă, născut la Botoşani pe 17 decembrie 1981. La tipul ăsta de întrebări de obicei se începe cu “am trei prieteni adevăraţi” şi “în viaţă e important să…” Eu o să spun că mi-a plăcut foarte mult cursul de teatrul absurdului la facultate, prin anul III sau IV, şi că cei opt ani petrecuţi în Colegiul “A.T. Laurian” au însemnat enorm pentru mine. Mă întreb uneori de ce nu m-am născut în Franţa, îmi doresc să nu întreb permanent care e scopul acţiunilor celor din jur (n. tr. să nu fiu aşa de sceptic şi interiorizat uneori). Sper ca ceea ce spun de vreo şase ani celor care stau în faţa mea să fie de folos şi să închege în mintea majorităţii un bob de cunoaştere şi curiozitate. Am recitit de curând “DUNE”, e o chestie interesantă să reiau, în altă paradigmă personală, lecturi din vremuri trecute. Nu pescuiesc, în schimb meseria mea e să fiu pescar de oameni. Habar nu am cum să prind peştii aştia. Uneori îmi spun că mai întâi a fost nevoie ca eu însumi să mă las prins de chit.
Ştie toată lumea că sunt probleme în învăţământ, atât din punct de vedere al remuneraţiei profesorilor, cât şi a lipsei de pregătire şi interes a unora din ei. Sunt şanse să se schimbe ceva în acest sens?
Ştefan Horodincă: Ca să fiu diplomat aş spune că având în vedere criza profundă prin care trece societatea românească de 20 de ani încoace schimbarea este inevitabilă şi de dorit. Sincer vorbind însă nivelul salariilor cadrelor didactice reflectă limita de bunăvoinţă pe care o arată statul acestui domeniu. Nu sunt de acord că producem filozofi şi ospătari. Sunt de acord că unele cadre didactice nu au nicio legătură cu vocaţia, cu dedicarea profesională. Mulţi uită că nu practică o meserie în sensul strict al cuvântului şi că nu lucrează cu borcane sau butuci neînsufleţiţi. Profesorul Onofrei de la ATL spunea că noi creăm în primul rând Oameni. Cât priveşte pregătirea academică a unor colegi…. Aici sunt două categorii: cei care crează impresia că nu ştiu prea multe şi cei care chiar nu ştiu nimic. Am supravegheat personal un concurs de titularizare la altă specialitate. Aş fi luat cel puţin 5 din cultură generală. Unele colege nu au luat note de trecere dar ele sunt cele care vor preda la ţară şi vor poza în faţa comunităţii şi a elevilor în zeiţe coborâte din milă printre muritori.
Tags: alegeri, blog, bloggeri, blogosfera, incultura, interviu, profesori, romania | 
Comments
Autor: celmaibun
În această săptămână, pentru interviul săptămânii l-am abordat pe Florin Puşcaş. Un familist convins, după cum se autocaracterizează, Florin ne vorbeşte despre pasiunile lui, despre cum a devenit blogger sau despre România în general, de la gradul ridicat al inculturii de aici, până la „naţionala” de fotbal sau sistemul politic. De asemenea, blogger-ul îşi spune părerea în legătură cu blogosfera românească!
Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre omul Florin Puşcaş.
Florin Puşcaş: Momentan sunt şomer, nu că asta m-ar defini, însă nu am un loc de muncă. Am lucrat până în septembrie ca analist teritorial. Omul Florin Puşcaş… hmm, sunt bihorean, trecut prin Cluj ca să fac o facultate, pe urmă m-am stabilit în Timişoara cu soţia, iar în mai o să avem un copil, dacă totul decurge cum trebuie. Îmi place să citesc, asta e cea mai veche pasiune! Pe urmă mi-a plăcut geografia şi am făcut o facultate în domeniu, în timp ce pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o abia după ce am terminat facultatea. Ca un cititor înrăit, mi-am dorit întotdeuna să scriu, iar acum, sunt înfăşurat în activităţi online… blog, twitter, voxpublica şi sper ca într-o zi să şi trăiesc din pasiunea asta. Sunt credincios, familist convins şi iubesc muntele.
Când şi de ce te-ai apucat de blogging?
Florin Puşcaş: Primul blog a fost un blog pe platforma blogspot. În 2007. Se apropia data când eu şi logodnica mea urma să ne căsătorim. Aşa că, copiind modelul unei cunoştinţe, am făcut un blog “de cuplu”. Nu prea ştiam pe vremea aia ce înseamnă să ai un blog. Am scris puţin pe acolo şi aveam sidebar-ul plin cu widget-uri copilăreşti. Pe urmă, în septembrie 2008 mi-am făcut un alt blog, în wordpress.com. ideipertinente.wordpress.com. Aflasem mai multe despre blogging de la un prieten, Cristi Voiculescu (chestiuni.info). După o lună de blogging mi-am cmparat domeniu în .ro. Tot la îndemnul lui Cristi, domeniul cumpărat a fost numele meu. De ce m-am apucat? Am vrut să îmi exersez scrisul şi în acelaşi timp să transmit o atitudine diferită.
