Posts Tagged ‘presedinte’

Aş putea să fiu mulţumit? Nu, ă? Aşa ziceam şi eu.  Kelemen vrea preşedinte, Salam vrea la Eurovision, criza nu mai dispare (dacă s-a instalat vreodată), zoso e ofticat şi îmi dă ban (nu că aş suferi prea mult..), irascibil sunt, prost îmi merge, de nins, ninge, timpul trece…repede. Mi se aşterne pe faţă un zâmbet de prost şi…atât.

Mă cuprinde o frică. Şi nu e cea de moarte, ci e cea de traiul prost. Totul începe să pară parcă scos dintr-un scenariu al unui film de groază combinat cu o dramă parodiată.

Dar m-am decis! Îmi fac ţară şi emigrez. Şi nu pentru că nu mi-ar plăcea România. Dar când nu eşti respectat, poţi să respecţi? Eu nu.

Dacă tot am fost jucător de triburi în tinereţe, m-am gândit ca ţara mea să arate aşa:

Aş avea tot ce-mi trebuie…saleuri, suc, filme pentru băieţi :)

PS: Îmi strâng armata şi voi elibera România. Să mă votaţi!

AS: Dacă ar fi să-mi compar activitatea din ultimul timp cu ploaia, aş putea spune că sunt în mijlocul unui sezon foarte secetos. Timpul nu e de partea mea în această perioadă.  Am dat de greu. Aşadar, seceta va continua. :)

Să trecem şi la articol…semi-articol mai bine zis.

După mai bine de o lună de la terminarea alegerilor prezidenţiale, bannere uriaşe şi afişe de campanie încă zac agăţate aproape prin toată ţara. În Bucureşti, fani de-ai lui Băse încă au lăsat bannere agăţate prin copaci prin care îşi exprimă devotamentul faţă de primul om al statului. Să vedem cât mai rezistă această iubire…

PS: întotdeauna mi-am dorit să am un AS. :D

     Deşi ştiam acest lucru, Gigi Becali şi-a anunţat oficial candidatura pentru postul suprem în stat. Cine va risca să-l voteze pe acest om care are un trecut cel puţin dubios şi care nu reuşeşte să ţină de partea sa măcar galeria propriei echipe?

     Prezentat într-un articol anterior ca un exemplu de grandomanie excesivă, Becali loveşte din nou cu o declaraţie caracteristică personalităţii sale: “Voi candida, pentru că sunt de şapte ori mai puternic decât toţi la un loc”. Nu ştiu cum ne-ar sta cu un asemenea preşedinte, dar la urma urmei, ne merităm soarta..noi suntem cei care alegem.

     Am observat aici cum Băsescu începe subit să dea semne că ar conştientiza situaţia din sistemul sanitar românesc. Culmea, se leagă tocmai de whiskey, băutura lui preferată după cum ştim cu toţii. Pe de altă parte, este şi foarte dificil de identificat faptul că un procent colosal din numărul medicilor din ţara noastră trăiesc în mare parte din “bacşiş”. Şi bineînţeles, este doar o coincidenţă că se trezeşte chiar în preajma alegerilor prezidenţiale să facă astfel de afirmaţii.

     Ceea ce este şi mai ciudat, faptul că primul om al statului critică clasa politică pentru că ar lua decizii importante în perioade prielnice.

     Porcul e mai cuminte în apropierea Ignatului, nu? :)

În curând vom fi puşi din nou, ca popor, în situaţia de a alege liber un preşedinte pentru Romania. În 20 ani de post-comunism la cârma ţării au fost doar 3 “fenomene” politice: Ion Iliescu (`90 -`96 şi 2000 - 2004), Emil Constantinescu (`96 - 2000) şi Traian Băsescu (foto; 2004-2009).

Nu ştiu dacă le putem numi sau nu experimente şi chiar nu vreau să ma cred în măsură să fac astfel de aprecieri. De comentat este în principal starea în care regăsim ţara acum, din toate punctele de vedere, comparativ cu ce a lăsat răposatul. Iar schimbările sunt vizibile doar la nivel formal. Sunt mii de acte care atestă FALS străzi ca fiind asfaltate, dar care se bat cap în cap cu realitatea, când pietrişul încă zace peste mii de sate. Sunt zeci de oraşe “europene” fără un parc bine pus la punct pentru recreere, unde mai pui că în la fel de multe oraşe dacă plouă puţin peste măsura, deja înoţi garantat. Sunt multe de spus pe faţă şi fiecare din noi ştim asta.

Douăzeci de ani peste România a domnit un sistem total defectuos, fara pic de obiectivitate, onoare, patriotism şi, mai ales, eficienţă! Se tot vorbeşte că a fost un pas înainte integrarea în UE. Da, un pas. Dar România are nevoie doar de un pas? Infrastructura a progresat într-o remarcabilă masură într-un timp foarte scurt, într-adevăr, dar e foarte grav că noi chiar credem că suntem băgaţi în seamă cu adevărat la Strasbourg! Suntem doar nişte sclavi, nişte cobai :)

Oare un preşedinte chiar are puterea de a schimba în mai bine soarta unei ţări în picaj continuu? Şi dacă da, cine ar putea face asta?