Posts Tagged ‘romania’

Eu când am zis că România e în Europa doar cu numele, nu m-aţi crezut. Acum când zice şi Băse că România nu s-a integrat, tot eu sunt nebun?

Cum să fim integraţi dacă la noi încă îţi dă în cap un sălbatic pe stradă doar pentru că e el mare bivol?!

Oamenii îşi pierd locurile de muncă..că deh, e criză!

Alţi oameni nu au ce face după ce termină facultatea, deşi numai ei ştiu cât au tras pentru asta… Şi totuşi, după facultate, ce fac? - Vând haine în mall..asta dacă au noroc şi nu stau în piaţă la tarabă.

Eu eram revoltat, că nu înţelegeam de ce nu stau tinerii cu perspective în ţara lor. Nu le găseam spiritul naţionalist. Dar ce să facă aici? La noi, doar prostia este pusă în valoare.. EBA, Marean, cocalarii, piţipoancele, blogării rataţi, sunt doar câteva exemple din gama variată oferită de ţara noastră.

Mutu! Iar e drogat Mutu?! Erau nişte…băieţi, ca să zic aşa (unul din ei, un mare ratat), care tot săreau în apărarea lui Mutu când am scris într-un post cu ceva timp în urmă, că nu-mi convine porecla lui - Briliantul. Ei bine, iar am avut dreptate. E doar un fotbalist fiţos şi român. Român pentru că, după ce mai avut probleme cu drogurile, pierzând 7 luni de fotbal, acum a fost din nou depistat pozitiv. Ce deducem din asta? :)

Să sperăm totuşi că doctorul va lua vina asupra lui, iar Mutu să scape de data asta; deşi nu ştiu cât de mult merită. :)

Dacă tot am zis că-mi fac ţară, mă gândesc că-mi trebuie şi oameni care să mă ajute la conducerea ei. Şi organigrama va fi cam aşa:

- Prim-ministru: Sulu

- Consiliere: Ada şi Freyja

- Redactori ai Monitorului Oficial: Marius Ola şi Florin Puşcaş

- Ministru de Externe: Memi

- Ministru de Interne: Adrian Bărbat

- Traficant de hituri şi idei bune: Teo cu Bogdan DJ

- Ministrul de Mediu: Sorin (care reciclează toate ideile pierdute :D )

- Director al CNA: Babilon (n-o să vedeţi cenzură la noi în ţară :) )

- Ministerul Modei: Fashion Girls

- Armata

- Ziar pentru vedete: Ca-can

- Avem şi zeu: Zamolxis

Dar ce nume îi punem? :D

Aş putea să fiu mulţumit? Nu, ă? Aşa ziceam şi eu.  Kelemen vrea preşedinte, Salam vrea la Eurovision, criza nu mai dispare (dacă s-a instalat vreodată), zoso e ofticat şi îmi dă ban (nu că aş suferi prea mult..), irascibil sunt, prost îmi merge, de nins, ninge, timpul trece…repede. Mi se aşterne pe faţă un zâmbet de prost şi…atât.

Mă cuprinde o frică. Şi nu e cea de moarte, ci e cea de traiul prost. Totul începe să pară parcă scos dintr-un scenariu al unui film de groază combinat cu o dramă parodiată.

Dar m-am decis! Îmi fac ţară şi emigrez. Şi nu pentru că nu mi-ar plăcea România. Dar când nu eşti respectat, poţi să respecţi? Eu nu.

Dacă tot am fost jucător de triburi în tinereţe, m-am gândit ca ţara mea să arate aşa:

Aş avea tot ce-mi trebuie…saleuri, suc, filme pentru băieţi :)

PS: Îmi strâng armata şi voi elibera România. Să mă votaţi!

Am tot auzit în ultimul timp că printre participanţii la preselecţia Eurovision se numără şi manelistul Florin Salam. Zeul ţiganilor (şi al unei bune părţi din românii analfabeţi) s-a decis că vrea să reprezinte România la marele concurs muzical internaţional. Clar, ne ducem dracu’. Mai întâi Kelemen ăla a vrut să ne fie preşedinte, iar acum, lăutarul din beci, Salam, vrea să ne facă de râs prin Europa cu super-vocea sa manelistică. Şi vrea să o facă şi în engleză. Cu două melodii chiar. Cum va face acest lucru, nu pot şi nici nu vreau să-mi închipui. Mă întreb dacă ştie să citească bine… că probabil are clase, câte are trenul.

Cotidianul Libertatea ne informează că printre iubitorii muzicii lui Florin Salam se numără politicianul Mădălin Voicu şi fotbalistul Marius Niculae, aşadar, ne putem da seama şi de cultura acestora.

Dar staţi! Salam are şi funcţie. El este vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor, Muzicanţilor şi Lăutarilor Romi din Romania. Invidiaţi-l!

Dacă, printr-o minune, reuşeşte să treacă de preliminarii şi ajunge la Eurovision, va avea ocazia să-şi mărească numărul de fani şi potenţiali clienţi, având în vedere că există cocalari peste tot.

Nu va trece mult timp şi ne vom trezi cu Fernando, că vrea şi el să participe. Ce, doar Salam poate?

Cât tupeu!

Vă mai aduceţi aminte de Eminescu? Da…moldoveanul ăla prost care a devenit poetul naţional al României. Ei bine, astăzi, 15 ianuarie 2010, se împlinesc 160 de ani de la naşterea sa. Probabil mulţi ştiţi deja acest lucru, dar la fel de probabil, sunt şi persoane care nu-şi încarcă memoria cu astfel de banalităţi. Cum era normal în România, au apărut fel şi fel de păreri, cum că s-ar fi născut la 14 sau 20 decembrie 1849. Dar până la urmă, data e simbolică.

În mod surprinzător, la mai bine de 120 de ani de la moartea poetului şi gân­di­to­rului naţional, nu se cunosc încă multe detalii privind viaţa sau moartea sa. Mulţi îl ştiu doar ca poet, însă Mihai Eminescu a fost mai mult de atât. Cariera sa publicistică a fost cel puţin la fel de importantă. El acoperă perioada Războiului de Independenţă din 1877-1878, a proclamării Independenţei din 9-10 mai 1877, a satisfacerii condiţiilor impuse de Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878 pentru recunoaşterea independenţei şi proclamarea Regatului României în 1881. Pe lângă aceste evenimente politice şi sociale majore, el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societăţii româneşti din acea perioadă: răscumpărarea căilor ferate, politica externă, noua Constituţie din 1866 şi legea electorală votată în acelaşi an, bugetul României, înfiinţarea Băncii Naţionale în anul 1880, inamovibilitatea magistraţilor şi multe altele.

Alţii spun că a murit de sifilis, sau că ar fi înnebunit… nici vorbă de aşa ceva. Eminescu a fost o victimă politică. Deranja. Spiritul său naţionalist l-a făcut să critice Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei şi să devină intransigent faţă de politica asupritoare a imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar, iar aceste lucruri l-au făcut să devină incomod pentru unele grupuri de interese.

Astfel a început chinul pentru Eminescu. Este internat forţat la un ospiciu şi i s-a inventat povestea unei boli venerice - sifilisul. I-a fost administrat un aşa-zis tratament, în realitate fiind otrăvit cu mercur şi maltratat.

Moare la data de 15 iunie 1889 în sanatoriul doctorului Alexandru Şuţu. În urma unei autopsii (care există în arhiva Academiei Române), s-a constatat că greutatea creierului său era de 1495 grame, fiind, deci, imposibil să fi suferit de sifilis - boală care distruge materia cerebrală.

Din păcate, există şi astăzi acuzaţii grave la adresa lui Eminescu, venite însă din partea unor anti-români penibili, dornici de a fi băgaţi în seamă.

În urma unor studii ale careercast.com, s-a constatat că cea mai profitabilă meserie a anului ce tocmai a început este cea de statistician. Adică dacă stai într-un birou, faci nişte calcule şi zici că suntem încă în criză şi bineînţeles dacă eşti bun la asta, poţi câştiga chiar şi 85 ooo € pe an. Asta în timp ce muncile care implică un efort fizic incomparabil faţă de cel depus de statisticieni, ocupă ultimele locuri în topul pe 2010. Alte meserii profitabile ale noului an sunt cea de programator pc, biolog sau istoric.

Oare e valabil şi pentru România?

“Poporul nostru merită orice; din cauza asta, îi promitem acest lucru.”

După cum era de aşteptat, discursul a fost bun, încurajator.  Problema e că aproape oricine ar fi putut spune acelaşi lucru. Am încetat de mult să mă încred în vorbe şi sunt sigur că nu sunt singurul.

Băsescu a accentuat necesitatea diferenţierii între politică şi afaceri, lucru bun, însă puţin probabil să se schimbe ceva în acest sens. A reînnoit relaţiile externe (neoficial) cu Franţa şi SUA şi a declarat că întărirea Parlamentului este unul din obiectivele reformării statului. Însă principalul său obiectiv este modernizarea zonei rurale, lucru absolut necesar pentru a tinde la nivelul ţărilor occidentale.

De apreciat sinceritatea (de faţadă sau nu) declarând că: “Nimeni nu are monopolul soluţiilor corecte” iar încercarea sa de reconciliere cu opoziţia nu poate fi decât o speranţă spre mai bine, însă nu o pace totală, pentru că acest lucru înseamnă populism. E absolut normală existenţa luptei dintre putere şi opoziţie, dar ea să nu degenereze şi să urmărească interesele ţării. Repet, nu cred nimic din ce a zis, teoria însă este plăcută. Aştept fapte, nu vorbe!

Mircea Geoană şi-a exprimat nemulţumirea şi scepticismul, iar Gyorgy Frundo a declarat că prezenţa Preafericitului Daniel a fost exagerată. Continui să-mi exprim nemulţumirea faţă de prezenţa membrilor UDMR în Parlamentul României şi chiar de prezenţa lor în România.

Sper, fără pic de înclinare politică, ca următorii 5 ani vor aduce o schimbare spre mai bine.

Dacă pe 1 decembrie sărbătoream 91 de ani de la Marea Unire, astăzi se fac 20 de ani de la acel 19 decembrie când la Timişoara s-a declanşat greva generală prin care se cerea demisia lui Ceauşescu. Astfel, la 20 decembrie 1989, Timişoara avea să devină primul oraş liber de comunism şi se formează Frontul Democratic Român. În aceeaşi zi, Ceauşescu apare la televizor spunând că  huliganii au declanşat revolta, iar în zilele următoare s-a tras în oameni. În stradă nu ieşiseră huligani, ci muncitori de la întreprinderile din Timişoara şi chiar  simpli oameni care erau sătui de comunism şi persecuţiile de până atunci. Pe 22 decembrie, după celebra fugă cu elicopterul a soţilor Ceauşescu, cei doi sunt prinşi şi condamnaţi la moarte, iar la 24 decembrie este proclamată victoria poporului în revoluţia ce avea să înlăture regimul totalitar din România. Soţii Ceauşescu au fost executaţi pe 25 decembrie şi înmormântaţi în secret 5 zile mai târziu în cimitirul Ghencea.

Puterea a fost preluată de Fontul Salvării Naţionale, prezidat de Ion Iliescu, care în anul următor a devenit şi primul preşedinte ales în mod democratic după al doilea Război Mondial.

În luna martie a anului 1990 au avut loc lupte de stradă între români şi maghiari, fapt ce a dus la formarea unor servicii secrete, printre care şi SRI. În acest SRI, absolut (ne)necesar populaţiei au fost incluşi foştii angajaţi ai Securităţii. Aşadar, care era diferenţa dintre SRI şi Securitate? Numele? - foarte probabil.

Au fost Revoluţii în mai multe ţări în 1989: Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria, Polonia, dar România a fost singura în care s-a realizat cu vărsare de sânge.

Acum, după 20 de ani, ce constatăm? Sunt multe probleme, obiceiurile comuniste încă nu au dispărut în totalitate. Cel puţin avem denumirea de Republică unitară semi-prezidenţială. Nu putem face decât să ne amintim de eroii revoluţiei, să-i cinstim, să ne amintim mereu cu mândrie de ei.. şi să aşteptăm vremuri mai bune, până vor dispărea de tot vechii comunişti de la conducerea statului…şi chiar avem de stat ceva timp :)

Un nou interviu pentru rubrica noastră destinată bloggerilor. De data aceasta protagonistul este Ştefan Horodincă, profesor de limba engleză la Colegiul Economic “Octav Onicescu” din Botoşani, posesor al blogului dpweb. Este pasionat de cărţi, considerând că “e un pansament mintal o lectură de 30 sau 40 de pagini pe zi”.  În cele ce urmează, vom discuta despre situaţia învăţământului românesc şi a tinerilor, cum a ajuns el în blogosferă şi circul creat de alegeri.

După cum obişnuim, la început facem cunoştinţă. Aşa că, te rog, fă-ne o scurtă prezentare a ta.

Ştie toată lumea că sunt probleme în învăţământ, atât din punct de vedere al remuneraţiei profesorilor, cât şi a lipsei de pregătire şi interes a unora din ei. Sunt şanse să se schimbe ceva în acest sens?

Citeste tot »

Am aflat azi ceva ce m-a pus rău pe gânduri: în Anglia, ţăranii au făcut o piaţă virtuală pentru a-şi creşte vânzările şi a ieşi din criză. Aceştia au apelat la tehnologia modernă pentru a-şi promova produsele şi pentru a uşura accesul consumatorilor la acestea. Site-ul va fi lansat pe 1 ianuarie, iar preţul achiziţiilor trebuie să depăşească 35 lire sterline.

În timp ce ţăranii englezi umblă pe internet şi vând legume stând în casă la cald, ai noştri încă îngheaţă în pieţe şi de cele mai multe ori câştigă foarte puţin în comparaţie cu munca depusă. Asta e ţara în care trăim :)

Ar cam fi timpul pentru un upgrade!

În fiecare an, la diferitele sărbători, pe la TV sunt aceleaşi programe plicticoase.

Anul acesta însă, PROtv m-a impresionat cu programul dedicat zilei naţionale a României.

Acum câteva săptămâni nu înţelegeam ce tot vor ăştia cu expresia “jos pălăria” şi cu pălăria uriaşă din faţa parcului Cişmigiu - despre care nici nu ştiam că e a PROtv-ului. Azi, fără să vreau, am ajuns să mă uit la Happy Hour, apoi la Ştirile PROtv, care au mers la început pe aceeaşi idee - şi anume să aducă aminte că încă există oameni mari, oameni talentaţi, oameni importanţi, oameni cu suflet - iar toţi cei prezentaţi au ceva în comun - sunt români!

Impresionant! Jos pălăria pentru PROtv! :)

Au trecut 91 de ani de când românii au arătat că sunt români. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, formată din 1228 de delegaţi şi peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile ţării, au adoptat Rezoluţia ce consfinţea unirea ţinuturilor româneşti cu România. A fost creată şi o situaţie favorabilă din exterior, datorită Primului Război Mondial şi a destrămării marilor imperii.

91 de ani..pare bătrână, dar nu e nici pe departe. Mai are multe de învăţat. Noi mai avem multe de învăţat. Dar deocamdată ne ducem cu paşi mari pe un drum greşit. Vrem într-adevăr o Românie a bunului-simţ. Singurul regret e că nu are cine să ne-o ofere! Cineva trebuie să preia comanda…dar nu Geoană, nici Băsescu, nici mogulii din spatele lor, ci noi trebuie să conducem. Noi suntem majoritatea, noi avem mai multe drepturi. Aşadar, să ne redresăm prin propriile puteri, să nu ne lăsăm manipulaţi şi conduşi de trădători şi mincinoşi.

Nu merge, aşa e? S-au dus vremurile revoluţioniste, s-au dus românii. Azi, în mare parte, există doar locuitori ai acestor meleaguri. Să ne bucurăm totuşi de trecut şi să ne amintim de eroii noştri, care ne-au oferit libertate şi o ţară a noastră.

Am pus o imagine cu Romănia Mare pentru că şi în Basarabia şi Bucovina sunt români. E şi ziua lor. E ziua noastră, a tuturor.

La mulţi ani România! La mulţi ani românilor!

Tot văd de la o perioadă reclame peste reclame la o porcărie de site, care cică îţi calculează data morţii. Mă cam îndoiesc că e nou pe internet, sau că ar fi singurul de acest gen, dar tot îmi sare în ochi în ultima vreme (pe lângă disperaţii ăştia cu campaniile lor). Cum să ceri 6 euro pentru nimic? De fapt, mă întreb cine ar da banii ăştia pentru a afla o idioţenie. Şi nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că e şi românesc site-ul respectiv. :)

Daţi-mi mie 6 euro şi vă spun când vă veţi întâlni jumătatea. A, nu ştiaţi? Numele meu mijlociu este Cupidon. Cred că aş avea şanse mai mari să nimeresc data, decât ăştia cu site-ul morţii.

Săptămâna aceasta, pentru “Interviul Săptămânii” am ales-o pe Cristina Miculete de la site-ul www.artafeminina.ro. Cristina are 25 de ani, este din Timişoara şi a terminat facultatea de Litere a Universităţii de Vest. A început  masterul în marketing şi management, dar spune ea, şi-a descoperit vocaţia pe parcurs şi a decis să se facă psiholog. În prezent studiază la Facultatea de Psihologie a aceleiaşi Universităţi de Vest din Timişoara. De către cei din jur este considerată o visătoare, dar ea spune că este o fiinţă complexă, cu picioarele pe pământ şi însetată de cunoaştere. În cele ce urmează, Cristina va răspunde unei serii de întrebări mai mult sau mai puţin personale, dar foarte interesante. Enjoy!

Pentru început, să facem cunoştinţă…spune-ne câte ceva despre tine.

Cum ai avut ideea să faci acest site, dedicat în exclusivitate femeilor?

Citeste tot »

Observ frecvent reclame prin autobuze sau tramvaie care transmit mesaje penibile gen: “Praf, trafic, claxoane, poluare etc etc… Nu te-ai săturat? Ia un mijloc de transport în comun!”. CA SĂ CE? Ca să suport înghesuiala, acelaşi trafic, putoarea şi, mai nou, căldura exagerată? Păi ce naiba rezolvi dacă renunţi la maşina persoanala? Cheltui mai puţini bani, ok, orice ar fi, preferabil e să iei maşina ta, măcar stai dracu` pe locul tău, nu în picioare, într-un sandwish total şi sufocat.
Adică ideea e simplă: nu e rău să iubim natura, să încercăm să o ocrotim, dar nici nu e rentabil să-ţi scurtezi tu viaţa pentru asta. Din punct de vedere rutier, Bucureştiul e, irevocabil, un monstru!

Într-adevăr, ne place să ne lăudăm. Începând cu strămoşii noştri, care au fost cei mai viteji oameni din perioada lor şi până în zilele noastre, când românii sunt cei mai deştepţi şi cinstiţi oameni, dar care nu au deloc noroc.

Câţi dintre noi nu am exagerat măcar o dată, lăudându-ne, sau nu am auzit pe alţii zicând despre faptele măreţe pe care le-au făcut? Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa..dacii erau nişte leneşi, până au venit romanii şi i-au pus la treabă. Dar nouă ne place să credem că dacii sunt strămoşii noştri, oameni harnici, viteji şi drepţi. :)

După un pahar, începem să povestim prin ce peripeţii am mai trecut şi cât de tari suntem, dar când vine vorba de realitate…

În această săptămână, pentru interviul săptămânii l-am abordat pe Florin Puşcaş. Un familist convins, după cum se autocaracterizează, Florin ne vorbeşte despre pasiunile lui, despre cum a devenit blogger sau despre România în general, de la gradul ridicat al inculturii de aici, până la „naţionala” de fotbal sau sistemul politic. De asemenea, blogger-ul îşi spune părerea în legătură cu blogosfera românească!

Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre omul Florin Puşcaş.
Florin Puşcaş: Momentan sunt şomer, nu că asta m-ar defini, însă nu am un loc de muncă.  Am lucrat până în septembrie ca analist teritorial. Omul Florin Puşcaş… hmm, sunt bihorean, trecut prin Cluj ca să fac o facultate, pe urmă m-am stabilit în Timişoara cu soţia, iar în mai o să avem un copil, dacă totul decurge cum trebuie. Îmi place să citesc, asta e cea mai veche pasiune! Pe urmă mi-a plăcut geografia şi am făcut o facultate în domeniu, în timp ce pasiunea pentru scris mi-am descoperit-o abia după ce am terminat facultatea. Ca un cititor înrăit, mi-am dorit întotdeuna să scriu, iar acum, sunt înfăşurat în activităţi online… blog, twitter, voxpublica şi sper ca într-o zi să şi trăiesc din pasiunea asta. Sunt credincios, familist convins şi iubesc muntele.

Când şi de ce te-ai apucat de blogging?
Florin Puşcaş: Primul blog a fost un blog pe platforma blogspot. În 2007. Se apropia data când eu şi logodnica mea urma să ne căsătorim. Aşa că, copiind modelul unei cunoştinţe, am făcut un blog “de cuplu”. Nu prea ştiam pe vremea aia ce înseamnă să ai un blog. Am scris puţin pe acolo şi aveam sidebar-ul plin cu widget-uri copilăreşti. Pe urmă, în septembrie 2008 mi-am făcut un alt blog, în wordpress.com. ideipertinente.wordpress.com. Aflasem mai multe despre blogging de la un prieten, Cristi Voiculescu (chestiuni.info). După o lună de blogging mi-am cmparat domeniu în .ro. Tot la îndemnul lui Cristi, domeniul cumpărat a fost numele meu. De ce m-am apucat? Am vrut să îmi exersez scrisul şi în acelaşi timp să transmit o atitudine diferită. 

Citeste tot »

Cred că protesta faţă de prestaţia tricolorilor în meciul superb cu sârbii :)

După acest excepţional 0-5 în Serbia, săracii “tricolori”  numai de critici nu duc lipsă. Ar trebui compătimiţi, ei au făcut absolut tot ce au putut. Mai mult de 5 goluri nu puteau lua. E destul de greu totuşi la nivelul ăsta. Mutu săracu şi-a dorit mult, vizibil, să facă rost de un cartonaş galben, care să-l scutească de prezenţa la marele derby cu Insulele Feroe. Maftei şi Raţ, sau bulevardele din “naţională”, au fost foarte draguţi cu sârbii, i-au lăsat în pace, să-şi facă norma, nu de alta, dar sârbii sunt cam periculoşi şi riscau să-şi ia bătaie. Ceilalţi “tricolori”, să fim serioşi, fiecare-n parte au fost nişte dobitoci. Deci o să mă abţin de la a mai băga în seamă câţiva prieteni cu fotbaliştii şi n-o să-i mai critic şi eu :) Să sperăm că în meciul cu Feroe să facem o figură frumoasă şi să reuşim să marcăm un gol mai mult ca ei, pentru a avea mai puţine goluri primite.

 În aşa zile am ajuns…

Inevitabil dai, mai mult sau mai puţin, de ghinion în viaţă.

Poţi avea ghinionul:
- să te naşti într-o ţară ca România, unde, cu vagi excepţii, înainte de a te gândi la ce ai de făcut cu viaţa ta, eşti nevoit să te gândeşti la ce o să mănanci diseară sau la cum să-ţi păzeşti mai bine banii, puţini câţi sunt…
- să ai o pereche de părinţi care nu ştiu să depisteze, să aprecieze şi să ajute la dezvoltarea unor posibile calităţi, vreun talent sau înclinaţie; din contră, să distrugă încet ceea ce poate deveni bun la tine şi să te tranforme într-o mizerie, fără voia ta. În România sunt multe cazuri!
- să dai de nişte prieteni care te lasă când ai mai mare nevoie..da, şi aici sunt multe cazuri :); sau să te îndrăgosteşti de cine nu trebuie - ăsta da ghinion..

- să pierzi tot ce ai, într-o clipă. Să rămâi fără răbdare, fără voinţă, fără speranţă, fără iluzii trăind într-o lume iluzorie…

Multe aspecte negative legate de “ghinion”…dar chiar există? Sau e doar o altă convenţie a oamenilor, pentru a putea da vina pe ceva când se întâmplă lucruri mai puţin plăcute?

  Din seria “Prostia la români” vă prezint astăzi episodul “Cancan”. Acest tabloid de rahat ne prezintă scene zilnice din viaţa unor oameni din România, care sunt vedete, cum le zic ei. Iar românul cumpără. De ce cumpără?! N-am reuşit să-mi dau seama, dar cert este că pare foarte interesat. Şi totuşi de ce vor atât de mult să ştie despre Irinel şi Moni, despre fetiţa lui Chivu, despre proasta de Oana Zăvoranu şi Pepe, despre Bahmuţeanca şi florile ei din balcon sau că Andreea Raicu a primit un mărţişor în Moldova? Acum, mai nou, publică filmuleţe porno cu nevasta lui Ghionea sau cu Mihai Bendeac. Nu mai au voie oamenii să se fută pentru simplul fapt că acest ziar îi consideră vedete şi le fac viaţa publică? Multe întrebări fără răspuns; iar îngrijorător e faptul că oamenii sunt mai interesaţi de viaţa altora decât de propria lor viaţă.

     Pe lângă faptul că ştirile lor sunt de căcat o pierdere de timp, nici măcar nu sunt redactate bine. Nu folosesc ghilimele, nu folosesc diacritice, uneori nici nu scriu româneşte. Important e să iasă banu’! :)

     Şi ca să fiu la modă, pot spune: Cancan suge!

Site-ul evz.ro scrie despre furtul unor rachete de tenis la BCR Open România. Încă o dată se dovedeşte că este imposibil să lucrezi cu românii, fără să foloseşti bastoane! Este inadmisibil ca o competiţie care se vrea aducătoare de bună imagine României, să se tranforme într-o ţintă ochită pentru … hoţi (”românaşi”). Şi, ce ironie, firma care asigură paza la această competiţie, este a lui Ţiriac.

Ca de obicei, trăim în România şi … Mircea Badea e tare. :)