Posts Tagged ‘zoso’

Aş putea să fiu mulţumit? Nu, ă? Aşa ziceam şi eu.  Kelemen vrea preşedinte, Salam vrea la Eurovision, criza nu mai dispare (dacă s-a instalat vreodată), zoso e ofticat şi îmi dă ban (nu că aş suferi prea mult..), irascibil sunt, prost îmi merge, de nins, ninge, timpul trece…repede. Mi se aşterne pe faţă un zâmbet de prost şi…atât.

Mă cuprinde o frică. Şi nu e cea de moarte, ci e cea de traiul prost. Totul începe să pară parcă scos dintr-un scenariu al unui film de groază combinat cu o dramă parodiată.

Dar m-am decis! Îmi fac ţară şi emigrez. Şi nu pentru că nu mi-ar plăcea România. Dar când nu eşti respectat, poţi să respecţi? Eu nu.

Dacă tot am fost jucător de triburi în tinereţe, m-am gândit ca ţara mea să arate aşa:

Aş avea tot ce-mi trebuie…saleuri, suc, filme pentru băieţi :)

PS: Îmi strâng armata şi voi elibera România. Să mă votaţi!

Navigând prin blogosferă, zi de zi dau de fel şi fel de bloguri. Unele sunt cu adevărat interesante, unele banale..dar altele proaste rău. Sunt bloggeri, sau cel puţin aşa se numesc ei, care nu ştiu să lege două vorbe. Sunt analfabeţi, nu au o tangenţă cu gramatica, iar diacriticele..ce să mai vorbim, sunt ceva necunoscut pentru ei. Aici nu fac referire la greşelile mici, apărute în rândul celor care ştiu cât de cât ce e ăla un blog, sau la zoso care a gafat-o cu dezăpezitul. Sunt acceptabile, corigibile.

De ce vă mai faceţi fraţilor bloguri dacă sunteţi agramaţi?

Şi acum apar întrebări, gen: “păi eu scriu pentru mine, ce treabă ai tu?” - amice, îţi poate vedea oricine mizeria. Cu ce ţi-a greşit limba română ca s-o spurci tu?

Sau gen: “cine se crede şi ăsta cu incultura lui?” - nu mă cred o persoană importantă sau vreunul ce vrea să eradicheze prostia, dar dacă pot să-ţi remarc analfabetismul, de ce să nu-l critic? Teoretic, e o ţară liberă.

Aşadar, înainte să vă faceţi blog, gândiţi-vă şi fiţi de acord cu voi înşivă că nu sunteţi analfabeţi. Eventual, întrebaţi pe careva din jurul vostru, să fiţi siguri de asta. :)

Primul act de grandomanie “supremă” înfăptuit în România a fost proiectul de construcţie al actualului Palat al Parlamentului, care a fost o urmare a vizitei lui nea’ Nicu la omologii săi din China şi Coreea de Nord din 1971.

De ceva timp a apărut şi în România postdecembristă fenomenul denumit “grandomanie”. Atât timp cât eşti un om foarte puternic (bani, relaţii, bla bla), ai impresia că tot ţi se cuvine, lucru normal, într-o anumită măsură. Cel mai elocvent exemplu de grandomanie de pe meleagurile noastre este, fără discuţie, Gigi Becali. Doar că în cazul acesta, omul cam începe să fie depăşit de situaţie şi a luat-o razna, deşi psihologii spun că nu suferă de vreo boală, ci este doar o trăsătură de caracter. Dar practic, trăieşte într-o lume a lui, unde deţine puterea.

Dar această manie s-a răspândit repede. S-a extins în orice domeniu, inclusiv în cele noi apărute. Exemplul cel mai apropiat nouă, este, desigur, blogosfera. Personaje ca zoso sau arhi, care au avut norocul de a fi printre primii deţinători de blog din România, au impresia că sunt infailibili, că modul lor de a redacta un mesaj pentru cititori, este perfect, iar dreptatea nu poate fi decât de partea lor.

Deşi poate mi-aş dori să am succesul celor doi bloggeri, asta nu înseamnă că sunt idolii mei, sau că nu sunt de căcat. :)